mariusghilezan.ro

Azi s-a stins din viaţă Ion Diaconescu, un om care şi-a urmat întreaga viaţă principiile şi a suportat, în condiţii greu de imaginat, 15 ani de închisoare comunistă.I-a urmat lui Corneliu Coposu ca preşedinte al PNŢCD, fără a ajunge la anvergura Seniorului.
Ion Diaconescu s-a născut în 25 august 1917, în localitatea Boţeşti, judeţul Argeş. A urmat Institutul Politehnic din Bucureşti, Facultatea de Electromecanică. S-a înscris în PNŢ în 1936, la 19 ani, fiind, apoi, membru al Biroului Central al Tineretului PNŢ, în perioada 1944-1947. Pentru convingerile sale politice a fost întemniţat, trăind în închisorile comuniste timp de 15 ani (1947 – 1962), în condiţii de izolare şi violenţă. În închisoarea de la Râmnicu Sărat, de dimineaţa până seara era ţinut într-o cuşcă, nu avea voie, între orele 5-22, să se aşeze pe pat şi, de puţine ori, în cei şase ani, aşa cum mărturisea apropiaţilor, a văzut câte „o figură omenească”. Statul a dispus confiscarea totală a averii lui Diaconescu, după anii de detenţie stabilindu-i-se, timp de doi ani, domiciliu forţat.
Imediat după Revoluţia din 1989, a fost ales prim-vicepreşedinte al PNŢCD, devenind, apoi, preşedinte al partidului, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 2000. A fost deputat din partea aceluiaşi partid, în trei legislaturi consecutive (1990-1992, 1992-1996, 1996-2000). În ultima dintre acestea a fost şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Ca recunoaştere a meritelor pe care le-a avut, a consecvenţei activităţii sale politice, pentru felul în care a rămas credincios principiilor şi credinţei sale, Ion Diaconescu a fost numit, din 2000, preşedinte onorific al PNŢCD.
I-am fost consilier timp de trei ani. Un om bun, înţelegător, dar fără viziune.
Dumnezeu să-l aibă în preajma sa.