Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum elibera porumbeii. Cetatea îl considera drept un Învingător. Puhoiul s-a luat după El. Credea că se mântuie prin Fiul Domnului.
La fel ca ieri, poporul aşteaptă şi azi Profetul. Asemenea vremurilor din urmă, oamenii vor să fie salvaţi de Atotputernic.
Dar cine e azi Profetul, adulat de mulţime, care ştie că peste o săptămână va fi supus supliciului?
E vreun pregătit? Mult Aşteptatul în stare să-şi asume Exitus-ul pentru mântuirea lumii?
Nu. Toţi sunt şarlatani. Se folosesc de puhoaiele revoltelor. Pentru a urca pe tron. Nu pentru a se sanctifica.
Cine joacă rolul Învingătorului? A prea sfântului?
Nimeni.
Iată că nu e sfârşit de vremi. Doar o reconquistă a plagiatorilor care copiază mitul salvatorului. Profeţii de azi au ideologii searbăde, dar comunică mult mai uşor cu idioţii utili. Care nu sunt credincioşi. Doar simpli trimişi ai Diavolului. Înzestraţi cu ură.
Aşa nu se mântuie lumea cu #rezist şi niciun Profet calificat, călare pe vreun asin.
E timp de pace şi de iubire. Iubirea e singura forţă în stare să stârnească emoţii calificate, nu emoţii impuse de Omul Întunericului.
În timp de pace, oamenii nu caută alt Profet. Îl au deja pe Iisus în suflet şi-n trăiri. Restul sunt doar trişori la loteria credinţei. Simplii farsori, pigmei ai revoltelor de şatră.
La mulţi ani, tututor cu nume de floare!
Taguri: floriile, ierusalim, magar, salcam, sarbatoare
Comentariu (1)
May 5, 2017
jimmi
Totusi, El n-a venit ca sa Se faca imparat pamantesc ori sa aseze poporul israelit mai presus de toate celelalte popoare, desi tocmai aceasta era asteptarea iudeilor, imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume si slava Lui nu putea sa aiba nimic in comun cu stralucirea de parada a imparatilor pamantesti. Domnul stia ce va trebui sa indure poporul, care avea sa se lepede de El. Stia ca vor veni ostile romane si vor impresura Ierusalimul, ca il vor supune grozaviilor de nedescris ale asediului, ca cetatea va fi nimicita, incat nu va mai ramane din el piatra peste piatra si ca templul va suferi aceeasi soarta. O, daca Ierusalimul ar fi stiut ca slujeste mantuirii lui!