OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

În urmă cu 70 de ani, în Cotul Donului, bunicul meu a fost “fericitul” câştigător al biletului spre viaţă

Russland-Süd, rumänische Soldaten

2 februarie 1943 – 200.000 de soldaţi ai Wermachtului ies din tranşeele îngheţate. Deşi avansat la gradul de Feldmareşal, Friederich von Paulus capitulează. În cotul Donului, 3000 de soldaţi români sunt luaţi prizonieri. Unul dintre aceştia este bunicul dinspre mamă, Petre Ţugui, “fericitul”câştigător al biletului spre viaţă. Alţi, 158.000 de camarazi rămân pe veci pe câmpurile de bătălie. Nicio cruce cu tricolor. Cea mai mare înfrângere din istoria armatei române. 18 divizii decimate. Destine pierdute. Faimă pierdută. Aventura de peste Nistru a Mareşalului Antonescu a fost scump plătită.

Timp de 50 de ani Armata Română are un singur adversar: poporul român. După Revoluţie şi intrarea în NATO, cadrele generalisime nu se prea apleacă spre memoria trecutului. Surprinzător, am găsit absolvenţi de mastere în apărare care nu ştiu cine e Generalul Macici. Un fel de Montgomery sau Marshall, dar fără şansa unei spectaculoase propagande.

Bunicul dinspre mamă, “fericitul” câştigător al biletului spre viaţă, ajunge în Caucaz. “Fericire” se cheamă atunci când evadezi din moarte. (În “Jurnalul fericirii”, N. Steinhardt spune, citându-l pe Igor Safarievici că totalitarismul nu este o doctrină economică sau politică, ci o anormală atracţie pentru moarte). Munceşte până în 1956 la Palatul Parlamentului din Baku, proiectat de arhitecţi germani, ca deţinut de drept comun. “Prizonierii de război” dispar din nomenclatorul comunist. Este eliberat în urma istoricei vizite a Cancelarului Konrad Adenauer la Moscova. La întoarcere, nimeni nu-l mai recunoaşte. Majoritatea nu-l crede că revine după 12 ani de la terminarea războiului. Nu-şi mai găseşte familia. Soţia îi moare în 1945 de tifos exantematic. Cei doi copii, Elena (mama mea) şi Veronica, sunt duşi în Banat şi adoptaţi de familii de acolo. Se recăsătoreşte, trăieşte la Hermeziu (Lunca Prut) până în 1994. Moare fără a povesti despre viaţa din lagăr.

În 1985 îi trimit o vedere de la Baku. Târziu mi s-a spus că a plâns câteva zile. La aceea clădire, expediată de nepotul său, lucrase ca prizonier.

 

Taguri: , , , , ,

Comentariu (1)

  1. Feb 2, 2013

    fanel

    Cat de mult dezradacineaza un razboi!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.