2 februarie 1943 – 200.000 de soldaţi ai Wermachtului ies din tranşeele îngheţate. Deşi avansat la gradul de Feldmareşal, Friederich von Paulus capitulează. În cotul Donului, 3000 de soldaţi români sunt luaţi prizonieri. Unul dintre aceştia este bunicul dinspre mamă, Petre Ţugui, “fericitul”câştigător al biletului spre viaţă. Alţi, 158.000 de camarazi rămân pe veci pe câmpurile de bătălie. Nicio cruce cu tricolor. Cea mai mare înfrângere din istoria armatei române. 18 divizii decimate. Destine pierdute. Faimă pierdută. Aventura de peste Nistru a Mareşalului Antonescu a fost scump plătită.
Timp de 50 de ani Armata Română are un singur adversar: poporul român. După Revoluţie şi intrarea în NATO, cadrele generalisime nu se prea apleacă spre memoria trecutului. Surprinzător, am găsit absolvenţi de mastere în apărare care nu ştiu cine e Generalul Macici. Un fel de Montgomery sau Marshall, dar fără şansa unei spectaculoase propagande.
Bunicul dinspre mamă, “fericitul” câştigător al biletului spre viaţă, ajunge în Caucaz. “Fericire” se cheamă atunci când evadezi din moarte. (În “Jurnalul fericirii”, N. Steinhardt spune, citându-l pe Igor Safarievici că totalitarismul nu este o doctrină economică sau politică, ci o anormală atracţie pentru moarte). Munceşte până în 1956 la Palatul Parlamentului din Baku, proiectat de arhitecţi germani, ca deţinut de drept comun. “Prizonierii de război” dispar din nomenclatorul comunist. Este eliberat în urma istoricei vizite a Cancelarului Konrad Adenauer la Moscova. La întoarcere, nimeni nu-l mai recunoaşte. Majoritatea nu-l crede că revine după 12 ani de la terminarea războiului. Nu-şi mai găseşte familia. Soţia îi moare în 1945 de tifos exantematic. Cei doi copii, Elena (mama mea) şi Veronica, sunt duşi în Banat şi adoptaţi de familii de acolo. Se recăsătoreşte, trăieşte la Hermeziu (Lunca Prut) până în 1994. Moare fără a povesti despre viaţa din lagăr.
În 1985 îi trimit o vedere de la Baku. Târziu mi s-a spus că a plâns câteva zile. La aceea clădire, expediată de nepotul său, lucrase ca prizonier.
Taguri: 2 februarie 1943, cotul donului, Friederich von Paulus, hermeziu, lunca prut, petre tugui
Comentariu (1)
Feb 2, 2013
fanel
Cat de mult dezradacineaza un razboi!