mariusghilezan.ro

cât de mică e credinţa în republica? atât de mică

Noii republicani, ejaculaţi de Ministerul culturii din Sala Tronului Palatului Regal, se vor întrema organic şi spiritual mâine la orele 11,00, în sala “Regina Maria” a hotelului Hilton, la ovulele neprihănitei doamne a justiţiei româneşti….

M O N I C A  M A C O V E I. 

Cred că va stârni orgasme la discursul despre justiţia şi anticorupţia Republicii. Cine nu ar vrea să o bage măcar o dată în sistem?  Că doar nu le va spune scoborâtorilor din Mercedes Vinto despre valorile republicane ale poporului român. Li s-ar apleca la toţi. La staţie li se va pune Maneaua română.

Să recapitulăm din valorile republicane:

Ana Pauker şi cu Dej au băgat spaima-n burgheji…

Canalul, Securitatea, mâncarea pe raţie

Leana şi Nea Nicu cu buricu…

Ion Iliescu şi minerii

Constantinescu şi ţigareta

Băsescu şi Lenuţa

DE PARTEA REGALĂ, ENESCU, ATENEUL, POEMA ROMÂNĂ

Le place sau nu le place Poema română e în surdina paşilor, în parfumul perdelor şi peste drum în strălucirea Ateneului Român.

Atunci cand Enescu a scris “Poema Romana”, cu care si-a facut si debutul componistic la o frageda varsta, Regele Mihai I nu aparuse pe lume. Avea sa se nasca mai tarziu, abia dupa 23 de ani. “Poema romana” e de altfel singura lucrare clasica romaneasca care se termina, apoteotic, cu Imnul Romaniei. Imnul Regal, desigur. Geniul Enescu tinuse sa marcheze inca de la inceput, prin muzica, devotamentul pentru tara sa, pentru simbolurile si valorile ei, in aceasta lucrare sublima, interzisa dupa 1948, ignorata dupa 1989.