mariusghilezan.ro

Aud că Gabriela Szabo, marea noastră campioană de atletism, propusă de premierului Victor Ponta pentru Ministerul Tineretului și Sportului, a fost apostrofată de liderul senatorilor PDL, Dumitru Oprea pentru că a întârziat la audieri. Dar să vedem cine este acuzatorul celei mai mari atlete ale lumii a anului 2002. Despre Gabi Szabo a trâmbiţat o planetă, imnul naţional al României a fost auzit graţie ei de paisprezece ori pe marile arene ale lumii de la Paris-Bercy până la Sydney.

Dumitru Oprea din Măneşti a rectorat cât a rectorat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, dar n-a prins cursa pentru Primăria Iaşiului, pentru că era un atlet electoral prea slab pentru cerinţele olimpianiste ale lui Băselu. El rămâne un perfect contabil cunoscut doar ca prevestitor de apocalipse. Omul măsoară altfel timpul decât draga noastră campioană mondială şi olimpică. Acest Dumitru Pelican al comentarilor de pe tuşă  s-a obişnuit cu didactica prezenţă la cursuri, a studenţilor tocilari fără abilităţi sportive, despre care n-au auzit nimeni şi n-au rupt niciun record, pentru că-n tabelele cu date şi cifre nimic nu a fost şi nu va fi miraculos. Laurii sunt destinaţi campionilor nu desenatorilor de exceluri.  Croitul de bilanţuri e totuşi altul decât truda pentru un podium olimpic. Fidel principiilor festina-lente, el a ajuns mai mereu primul pentru că alerga singur. Nu avea suflul competitorilor în ceafă, nici milioanele de ore de antrenament ale unui sportiv de marcă, doar augusta figură a unui dascăl de modă veche plecat de acasă cu o oră înainte, oricum nu avea ce să facă, pentru că el avea doar o destinaţie, nu un finish în aplauze. Şi de aici întreaga disonanţă. Omului portocaliu la buze nu i s-a cântat niciodată imnul, nu a câştigat nicio competiţie, pentru că oriunde el a mers pe culoare vopsite, cu adălmaş şi traiectorii de alţii desenate, nu a avut suprema libertate de a fi un nimeni concurând cu lumea marilor performeri ai lumii. Aşa înţeleg eu dojenitoarea apostrofare a unui campion olimpic. Proful de gramatică al tabulelor contabile nu are cum să înţeleagă că puiul de român cu nume unguresc a făcut concurenţă zborului. Dacă Gabi Szabo a schimbat reperele de performanţă, sfertodoctul pedelist doar pantofii ajungerii, nicidecum ai devenirii. E altceva, stimabile!

Încă mai aştept cuvenitele scuze, distinsei noastre alergătoare pentru care podiumul nu era un loc pe liste, ci unul al triumfului uneia dintre cele mai frumoase competiţii ale lumii.

Un alergător pe liste nu va ajunge niciodată olimpic şi de aici tot deranjul.

Pe Gabriela Szabo am văzut-o în crosuri de caritate, în locuri în care românii aveau nevoie, alături de oamenii sărmani, de cei care vor ceva special de la viaţă. A dăruit mai mult decât a primit. Ori de câte ori am avut nevoie de un simbol de luptă pentru performanţă, Gabi Szabo nu s-a dat deoparte. Şi asta e o vină?

Oricum pe Dumitru Oprea nu-l va opri nimeni pe stradă pentru a-i mulţumi şi a-i cere un autograf. El a fost şi rămâne un nimeni, chiar în coajă de portocală.