Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

MiÅŸcarea “5 stele,” ultranaÅ£ionalistă, înfiinÅ£ată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obÅ£inut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Cine se ia de Gabi Szabo că nu a ajuns la timp? Un mănăştean, amărăştean

Aud că Gabriela Szabo, marea noastră campioană de atletism, propusă de premierului Victor Ponta pentru Ministerul Tineretului și Sportului, a fost apostrofată de liderul senatorilor PDL, Dumitru Oprea pentru că a întârziat la audieri. Dar să vedem cine este acuzatorul celei mai mari atlete ale lumii a anului 2002. Despre Gabi Szabo a trâmbiţat o planetă, imnul naţional al României a fost auzit graţie ei de paisprezece ori pe marile arene ale lumii de la Paris-Bercy până la Sydney.

Atlanta 1996 1.500 metri
Aur Sydney 2000 5.000 metri
Bronz Sydney 2000 1.500 metri
Campionate Mondiale
Aur Lisabona 1994 juniori, 3.000 metri
Aur Durham 1995 cros, echipa
Aur Atena 1997 5.000 metri
Aur Sevilla 1999 5.000 metri
Aur Edmonton 2001 1.500 metri
Campionate Mondiale în Sală
Aur Barcelona 1995 3.000 metri
Aur Paris – Bercy 1997 3.000 metri
Aur Maebashi 1999 3.000 metri
Aur Maebashi 1999 1.500 metri
Campionate Europene
Argint Budapesta 1998 5.000 metri
Campionate Europene în Sală
Aur Gent 2000

 

dumitru opreaDumitru Oprea din Măneşti a rectorat cât a rectorat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, dar n-a prins cursa pentru Primăria Iaşiului, pentru că era un atlet electoral prea slab pentru cerinţele olimpianiste ale lui Băselu. El rămâne un perfect contabil cunoscut doar ca prevestitor de apocalipse. Omul măsoară altfel timpul decât draga noastră campioană mondială şi olimpică. Acest Dumitru Pelican al comentarilor de pe tuşă  s-a obişnuit cu didactica prezenţă la cursuri, a studenţilor tocilari fără abilităţi sportive, despre care n-au auzit nimeni şi n-au rupt niciun record, pentru că-n tabelele cu date şi cifre nimic nu a fost şi nu va fi miraculos. Laurii sunt destinaţi campionilor nu desenatorilor de exceluri.  Croitul de bilanţuri e totuşi altul decât truda pentru un podium olimpic. Fidel principiilor festina-lente, el a ajuns mai mereu primul pentru că alerga singur. Nu avea suflul competitorilor în ceafă, nici milioanele de ore de antrenament ale unui sportiv de marcă, doar augusta figură a unui dascăl de modă veche plecat de acasă cu o oră înainte, oricum nu avea ce să facă, pentru că el avea doar o destinaţie, nu un finish în aplauze. Şi de aici întreaga disonanţă. Omului portocaliu la buze nu i s-a cântat niciodată imnul, nu a câştigat nicio competiţie, pentru că oriunde el a mers pe culoare vopsite, cu adălmaş şi traiectorii de alţii desenate, nu a avut suprema libertate de a fi un nimeni concurând cu lumea marilor performeri ai lumii. Aşa înţeleg eu dojenitoarea apostrofare a unui campion olimpic. Proful de gramatică al tabulelor contabile nu are cum să înţeleagă că puiul de român cu nume unguresc a făcut concurenţă zborului. Dacă Gabi Szabo a schimbat reperele de performanţă, sfertodoctul pedelist doar pantofii ajungerii, nicidecum ai devenirii. E altceva, stimabile!

Încă mai aştept cuvenitele scuze, distinsei noastre alergătoare pentru care podiumul nu era un loc pe liste, ci unul al triumfului uneia dintre cele mai frumoase competiţii ale lumii.

Un alergător pe liste nu va ajunge niciodată olimpic şi de aici tot deranjul.

Pe Gabriela Szabo am văzut-o în crosuri de caritate, în locuri în care românii aveau nevoie, alături de oamenii sărmani, de cei care vor ceva special de la viaţă. A dăruit mai mult decât a primit. Ori de câte ori am avut nevoie de un simbol de luptă pentru performanţă, Gabi Szabo nu s-a dat deoparte. Şi asta e o vină?

Oricum pe Dumitru Oprea nu-l va opri nimeni pe stradă pentru a-i mulţumi şi a-i cere un autograf. El a fost şi rămâne un nimeni, chiar în coajă de portocală.

 

Taguri: , , , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.