OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Frumoasa din Cazinou

lucky lady1

La români sărbătorile ţin de la Sfântu’ Nicolae pân’ la Sfântu’ Ion. Puţini au norocul lui Valentin, altul decât cel din poveste. Trezit din beţia de sezon, tânărul despre care vecinii vorbesc că era prăpădit şi vai de mama lui îşi căuta o fată pentru ieşiri nocturne. Unde altundeva decât pe net? Supărat că nu găseşte pe niciuna s-a apucat de un joc pe calculator. Era prea greu. Ceva de strategie războinică. S-a pus pe scris vechii prietene, care l-a părăsit pentru altul. Epistola nu-i ieşea nicicum. La un surfing pe google i-a sărit în cale Cezara lui Eminescu şi i-a venit o idee:intre într-un cazino virtual. Şi cum de a dat de Cezara, noua lui iubită?

E de scenariu de film. În noaptea când se simţea singur şi neiubit de nimeni a luat potul câştigător din trei click-uri. Apoi s-a strecurat în camera virtuală a unui agenţii de voiaj.

I-au sărit deodată trei ferestre: Monte Carlo, Las Vegas, Macao. Zone de vis. A adormit zâmbind. Aşa l-a găsit mama de dimineaţă. I-a spus că e târziu şi întârzie la lucru. Micul dejun şi cafeaua erau pregătite. Mama a plecat şi el s-a reîntors la vise. Telefonul îi tot vibra. El nu răspundea. După amiaza, mama l-a găsit, dormind.

– Iar leneveşti, te dau, mamă, ăştia afară!

Tânărul lucra pe un şantier ca zilier. I-a zis că nu se mai duce la serviciu, spre disperarea celei care i-a dat viaţă. Rămasă văduvă cu trei copii mici, Valentin era singurul sprijin al familiei. Mama s-a făcut foc.

El îşi continua visul. Înspre noapte, când plapuma învelea somnul frăţiorilor înfriguraţi, şi-a reluat locul la calculator. De data asta visa cu ecranul aprins. Se gândea să plece unde vedea cu ochii. Să-şi ia lumea în cap, cum zic românii. Înspre care dintre cele trei zări? I-a rămas în minte Monte Carlo, Las Vegas, Macao. Agenţia de vise s-a însinuat iar printre ferestrele exotice. Dar de unde bani ? Pe mail nu a mai intrat de nu ştiu câte zile. Cine să-i scrie? Nimeni nu-l iubeşte. Se tot gândea la plecare. A adoarmit iar.

A doua zi lenevi din nou. La fel, trei zile la rând, spre disperarea mamei. A uitat şi de telefon, rămas fără sonor. Niciun apel. Doar un mesaj care îl avertiza că trebuie să-şi verifice mailul. Plictisit dădu să-şi deschidă poşta electronică. Din primul mesaj aflase că a fost dat afară şi că datorează bani pentru prejudiciile aduse firmei. A zis sictir cu glas tare şi a rostit în gând o înjurătură de şantier. Când să închidă căsuţa groazei, îi sări un al doilea mesaj. Nu ştia prea bine engleza, dar dibui că a câştigat o sumă mare de bani. A zis să încerce călătoria de vis. Şi a ales Monte Carlo. A doua zi era în avionul de Paris. Cu banii de pe card s-a înţolit franţuzeşte. Şi-a luat şi un tacsido. Vânzătoarea de pe ChampsElysées i-a spus că i-ar sta bine cu aşa un costum. Îmbrăcat s-a uitat în oglindă. Părea un arlechin. De dragul fetei, a tras cardul. Nu conta că îl costa trei mii de euro. Avea suficienţi bani.  La Monte Carlo s-a cazat la Royal. De unde să ştie de filmul turnat acolo? În plimbarea de seară i-a sărit în cale renumitul cazino. Degrabă s-a tras la ţol festiv şi a intrat în spaţiul de poveste. Acolo a cunoscut-o pe Cezara, fiica unui mare regizor. Au petrecut în aşternuturile hotelurilor imperiale ani de voluptăţi şi narcotice. A uitat de tot. Peste câţiva ani s-a hotărât să candideze, avea sprijinul unui grup puternic care rima cu Poarta Brandenburg. Aşa m-a cunoscut pe mine. Lucrez la strategia lui de campanie. Restul poveştii, la alegeriile viitoare. Diasporă, venim!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.