Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Familia Carp a făcut pentru poporul român mai mult decât toţi preşedinţii

Domnul Mircea Carp şi distinsa sa soţie m-au onorat cu prezenţa la ultima mea lansare. Nu pot decât să-i mulţumesc bunului Dumnezeu că astfel de oameni mai sunt printre noi. Mircea Carp s-a născut în 1923 la Gherla. A fost ziarist și director-asistent la Europa Liberă (1979-1995). Militar de profesie, a luptat in cel de-al II-lea război mondial, fiind rănit şi decorat de Majestatea Sa Regele Mihai. În 1946 comuniştii l-au dat afară pe motiv de acţiuni duşmănoase, pe el, cel care şi-a apărat cu preţul vieţii, ţara. A emigrat, în 1951, în Statele Unite. A fost mai întâi crainic, apoi redactor, șeful Serviciului Românesc al postului de radio Vocea Americii. Din 1979 a devenit redactor al programului Actualitatea internațională și, ulterior, director-asistent al Serviciului românesc la Radio Europa Liberă. Autor al volumului Vocea Americii în România (1969-1978), Polirom, 1997. Cei doi părinţi – de o cucernică modestie – au dat naştere unui băiar Mihai Carp de-o educaţie fără egal. S-a născut în America. Vă daţi seama de ce l-au botezat cu acest nume? L-am descoperit prin 1993 la Washington. Pe atunci lucra la Departamentul de Stat. M-a impresionat cât de perfect vorbea româneşte şi nu fusese decât după Revoluţie în ţara părinţilor săi. A fost unul dintre cei care au contribuit, în calitate de diplomat american, la vizita lui Clinton în România, atunci când acesta şi-a pus tricolorul cu gaură în cap, precum un pancho.  Acum este ;ef de departament la NATO. Îmi amintesc cu emoţie, ce voce gâtuită am avut, când prin ianuarie 1990, Carp-tatăl m-a sunat acasă la Timişoara pentru a mă ruga să fiu corespondent al Europei libere. De atunci parcă a trecut o viaţă. L-am reîntâlnit la fel de sobru, cu acelaşi timbru şi ţinută de o esenţă morală, comparabilă cu a Regelui Mihai 1, pe care l-a slujit cu devotament. Această familie, alungată din ţară, a făcut pentru România câţi toţi patru preşedinţi la un loc. La mulţi ani!

Taguri: , , , ,

Comentariu (1)

  1. Dec 26, 2011

    Alex

    Totul este educatia,cinstea si mai presus de toate onoarea.Fiiti in continuare buni romani!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.