mariusghilezan.ro

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a afirmat recent că “este o crimă să se acorde acorde exploatarea resurselor de aur de la Roşia Montană unui fond de investiţii”. Domnia sa militează pentru organizarea unor licitaţii prin care să se dea aceste servicii doar uneia dintre primele trei companii de exploatare  a aurului din lume.

Mulţi au crezut în Emil Constantinescu. Chiar şi atunci când l-a învins Securitatea. Ba şi când promitea aducerea Regelui pe tron. Domnia sa a îmbătrânit. Uită că pe timpul administraţiei sale s-au închis minele de cărbuni, că tot pe atunci se înfiinţa Conversmin, societate a statului care a îngropat în pământ aproape un miliard de dolari, pentru închiderea minelor şi ecologizare. Nimeni nu a dat socoteală pentru aceşti bani. Majoritatea exploatărilor de stat nu sunt redate mediului. Craterul de la Roşia Montană e dezastrul lăsat de afacerile păguboase ale statului. Mai mult, societatea a evoluat de când domnia sa nu mai deţine frâiele puterii. Acum, conform normelor UE, toate practicile sunt standardizate, de la calfă, la arhitect. Mai mult, el se pare că nu ştie (sau se pare că nu vrea să să se ştie că nu ştie, geolog fiind) că statul român garantează investiţiile străine. Prospecţiile geologice au fost făcute de firma care ulterior s-a transformat în Gabriel Resources. Nu i se poate naţionaliza afacerea, pentru că nu face parte din elita mondială a producătorilor de aur. Mulţi au crezut în gândirea sa democratică. Dar a veni să spui azi că nu îi dau unuia mai mic dreptul să-şi folosească resursele numai că nu este gigant e o discriminare. Dar pe vremea când domnul geolog, ajuns preşedinte, închidea minele de stat, o serie de investitori privaţi au riscat în în prospecţii geologice.