Departe de clanul sufletelor cu frică de Dumnezeu
înfloresc boabele de aur, o dată pe an
când muritorii prăjesc porumb
aşa cred ei că eliberează Dragonul cel bun
pedepsit să zacă sub munte
ce vină sufletească?
a ajutat pe muritori.
Vine o vreme când le trece supărarea
zeilor, împăraţilor din cer,
şi tu, străine, eşti chemat la ritual.
Continete s-au despărţit
şi insule uniseră
arhipeleaguri, pe limba soacrei,
de ce-o mai fi ciocnire, trăsnet sau tunet?
Vine o vreme a iertării
când tu, un călător pribeag,
poţi fi marele arbitru
între muritori şi Împaratul de jad
eliberează Dragonul
prăjind boabe de porumb.
Nu bea coke şi mânca pop-corn
în arhitecturi de celuloid.
din viitorul volum Exotikalos
Taguri: dragonul albastru, Exotikalos, marius ghilezan, poeme