mariusghilezan.ro

Veste năprasnică. Inima inimosului Dorel Popa a refuzat să mai bată. Medicii s-au străduit în zadar. Fostul primar nu se va mai întoarce, spre liniştea lui Ghiţă Falcă, la primăria Aradului. Creştinii nu vor mai avea un pastor atât de ascultător. A plecat să să alăture treimii Neumann, Petschovsky, Ştefan Augustin Doinaş (născut tot Popa) şi să le vestească că binele mai are adepţi pe pământ.

Am sfătuit sute de candidaţi la primării, la consilii judeţene, pentru Parlament, pentru  preşedinţie, din ţară şi din străinătate, dar niciodată nu am avut unul ca Dorel Popa. Asculta tot ce-i recomandam şi nu se supăra pe nimeni că nu ne ascultă. A fost unul dintre vestitorii binelui, anume trimis de Dumnezeu să împace lumea. Mărturia ascultării lui, urechea îndreptată spre oameni, dar şi spre obiectivul lui Marius Bărăgan, mai dăinuie nu doar prin harduri. A avut ceea americanii spun “soft-power,” puterea blândă de a  îndrepta lumea fără a i se cere să o facă, de a călăuzii ochii orbilor către lumină, stând în umbră, a aplecat urechea către cei mulţi, ştiind că marile spirite vorbesc mai puţin şi ascultă mai mult.

Îmi amintesc anii când l-am consiliat pentru nişte alegeri locale cănd voia să revină la Primărie. Schimbam trei maşini numai să nu afle dom’ primar Falcă de venirea mea în oraş. Culmea era că tocmai atunci când mă aşezam la şedinţa cu staff-ul de lucru  mă suna Falcă să mă mai întrebe de lume şi de viaţă. I-am explicat domnului Popa că cineva din echipa lui toarnă. Cu bunătatea ardeleană îmi recomanda să iertăm.

 (foto: cu pulovărul meu Robe di Kappa)

În fotografii câteva din şedinţele foto şi afişele electorale a celui mai ascultător candidat din cariera mea.

Dumnezeu să-i răsplătească bunătatea. Noi de aici pe pâmânt nu putem spune decăt: “Rămas bun om bun”.