Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Dinescu, despre aurul românesc

Citind un pamflet de-a lui Mircea Dinescu,

Te joci si-acuma în nisip cu ciurul
si unde dai de aur întorci curul
si unde dai de oase scuipi morminte.
O, ţarã fãrã tinere de minte!

mi-am adus aminte de o poveste care circulă prin Apuseni:

Se zice că odată un turist sărman şi fără adăpost a bătut la casa unui ţăran  şi i-a cerut găzduire pentru o noapte şi o masă caldă. În schimbul acestora, el s-ar angaja să lucreze de dimineaţă pământul până seara grădina de legume. Gospodarul se învoi să-l primească. Străinul se puse pe treabă. Muncii întreaga zi şi mai ceru o prelungire a învoielii cu încă o zi. Ţăranul a acceptat. „Dar nu mai mult”. A treia zi, turistul îi solicită o întrevedere de taină. “Apoi, şe mai vrei?”  „Sub grădina matale am găsit o comoară.” „Da?” se miră bădia. Eu propun – zise străinul – să mă apuc de lucru. “Eu o scot la suprafaţă şi împărţim câştigul jumate-jumate”. Apoi, continuă supărat proprietarul de casă  şi de pământ, eu nu sunt de acord să impart bogăţia mea cu nimeni. „Şi ce se va întâmpla cu minunăţia mea de zarzavat? Cu produsele ăstea am ţinut trei copii la facultate. Eu nu sunt de acord să mi se distrugă straturile cu răsaduri muncite.” Şi străinul plecă, lăsând în urmă praful drumului. El nu ştia vorba populară: „Munţii noştri aur poartă/noi cerşim din poartă-n poartă!” Şi hop i-a sărit în cale un ţigănuş: “Dă-mi şi mie, barosane, un ban!” Nu-i dădu şi se trezi blestemat.

Să ai atâtea bogăţii şi să nu le exploatezi e semn de prostie. Asta e părerea mea.

 

Taguri: , , , ,

Articole asemanatoare

Commentarii (2)

  1. Oct 27, 2011

    adrian

    Eu ma intreb asa, ca semn de mare prostie in capul meu: oare cum naiba se descurca elvetienii fara resurse minerale si, in consecinta, fara minerit ? Eu zic ca se cam descurca nu?Bag sema ca au niste aur si se distreaza sa-l caute “recreativ”. Propunere ridiculizata in cazul Rosiei Monatana unde exista si alte resurse durabile ce pot fi exploatate – cele mai saritoare in ochi fiind diversele tipuri de turism.

  2. Oct 28, 2011

    cami

    Frumos a scris Adi.
    si chiar daca ar fi cum spui, important este contractul prost facut. pe spagi.
    adica e normal sa primim noi 4% si ei restul? impartit cu cativa investitori, care nici ei nu au mai mult de 20%? ti se pare normal ca in 2006 au falimentat minele ca acum sa le dea pe gratis? iar pe deasupra noi ramanem si cu cianura. ai fost la Rosia? ai vb cu oamenii? eu da! si sa stii ca si ei gandesc la fel. vor locuri d emunca, musai, dar se mira de si sunt suparati pe cei care i-au dat afara de la serviciu pt ca acum sa dea minele pe te miri ce.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.