Kazem Kashefi şi Adam Brown sunt doi savanţi de renume mondial (nu ca Elena lui Ceaşcă n.a.), care de la înălţimea catedrei facultăţii Michigan au descoperit bacteria capabilă să scoată aurul din clorura de aur. Descoperirea lor alimentează presa ecologistă cu noi scenarii.
Cupriavidus metallidurans scoate valorosul metal din clorura de aur, notează şi Ziarul financiar, preluând o informaţie de pe Gizmodo.com.
sfaturi de pe net, în genul cum să slăbim mâncând mult
Fă bani din extracţia aurului!
Planeta e plină de oameni hrăniţi din senzaţional. O mică şopârlă, strecurată în text, nedetectabilă la o primă lectură, e cadavrul din dulap al propagandei ecologiste. Clorura de aur sau clorhidratul auric NU se găseşte liber în natură cum precizează presa de redacţie (a se citi de senzaţie). O minimă documentare pe net, le-ar fi permis reporterilor să înţeleagă acest alt mic amănunt: substanţa se obţine din atacul coroziv al Apei regale HNO3:3HCl (aqua regia),un amestec a doi acizi minerali (anorganici) concentraţi (azotic şi clorhidric) asupra aurului şi astfel se obţine clorura de aur. Numai că Aqua regia se produce în laborator, un mic mare amănunt.
Dar ce face bacteria? Separă aurul de clorură.
Aqua regia a apărut prima oară în atelierul alchimistului poreclit Falsul Geber în secolul XlV. Faimosul Antoine Lavoisier (dacă îl mai ştiţi de la lecţiile de chimie n.a.) a clasificat-o drept Acid nitro-muriatic.
Chimistul maghiar Hevesy a salvat doi laureaţi ai Premiului Nobel de la deportare, Max von Laue şi James Frank, dizovându-le medaliile de aur în aqua regia. La aceea vreme regimul nazist îi considera conspiraţionişti pe cei care luau premii ale altor state. Ungurul a luat medaliile şi le-a pus într-o sticluţă în raftul său, peste care a turnat acidul alchimistului medieval. După eliberarea de nazism, a arătat Comitetului Nobel că aurul s-a transformat, şi astfel au fost turnate altele, în cinstea laureaţilor Laue şi Franck.
Deci. Faimoasa bacterie eliberează aurul printr-o altă formulă decât cea a alchimiştilor medievali. Nu există munţi de clorură de aur peste care savanţii să arunce minunatele lor “orătănii”. E ca la Radio Erevan: nu era Volga, era bicicletă şi nu i s-a dat, ci i s-a luat.
Recent, am desconspirat sursa celebrei poveşti cu dacul gigant de la Roşia Montană.
Oamenii sunt extrem de naivi. Aşa se explică de ce falsul a adunat peste 200.000 de distribuiri pe Facebook. Chiar şi tatăl meu a căzut în capcană.
Taguri: Antoine Lavoisier, aqua regia, clorura de aur, Cupriavidus metallidurans, Falsul Geber