rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

De la nebunie la sacralitate

sagrada1

Până să urc în Sagrada,

eram persecutat

de vinovăţia gândului:

nebunia nu are nimic sacru.

La urcare, suflul greu mi-a pironit

mirările  subiective

din ferestrele curcubeu,

gândurile-mi erau fluturi,

picioarele  plumb

târau o inimă de clopot.

 

ce grea e ridicarea

cimpoiului de bere,

după prea plinul desfrâu

din noapte.

 

O mie de trepte,

spirale tăcute, melc,

am înghiţit

şi am răguşit ţipând la stele.

 

Până în buza turlei ţuguiate,

m-a prins şi răul de înălţime.

 

Nu era destul că ficatul

îmi urcase-n torace chinuit,

deficitului de respiraţie,

emoţia şi voma mi-au gâtuit

puseul de veneraţie.

 

Doar aerul rarefiat

sau îngerul m-au întremat

pe puntea dintre turle,

frica nu mai putea să urle

în nădragii,

umflaţi de vânt,

visările premeditau

contur de Catedrală.

 

De sus priveam locul

unde jos maestrul fu strivit

sub roţi terestre

adulmecând încovoierile,

dantelăriile şi jocurile narative,

printre organe şi muşchi de piatră,

torsuri şi curbe siderale,

reliefuri ale creaţiei,

îngânările dumnezeirii,

cum nu s-au mai văzut.

 

Şi m-am trezit înţepat,

era gargiului

din altă poveste

şi l-am gonit.

 

Mi-am reluat gândurile.

lumea nu i-a înţeles împotrivirile

dogma în artă se conducea după canoane,

acolo unde făurarii

zideau lăcaşuri şablon,

maestrul încovoia şarpele

şi  îndulcea creneluri pătrăţoase,

picura puţin mai mult sidef

mozaicului de şoapte,

pentru că nu au înţeles

carnalitatea pietrei,

trecerea sufletului prin labirint,

ce căuta anarhistul bombardier

cu faţa spre tunuri,

dar pătratul magic,

între cărţile deschise

ale facerii, pasiunii şi mântuirii.

contemporanii l-au încarcerat

în tagma alienării.

 

 

Secole artiştii l-au căutat aiurea pe Dumnezeu

nici nu crezi cât de împreajmă poate fi,

maestrul îmbină şi azi

printre turnuri neterminate

magicul cu efemerul,

enunţul puterii în acribia formelor

cu o mână divină,

doar nu credeai că Dumnezeu

poate fi relevat atât de timpuriu?

 

Poate aşa a vrut Arhitectul

ca Nebunul să piară simplu

pentru a rămâne veşniciei

fantezia codificată

într-o sacralitate complicată.

 

Ce a vrut să ne transmită iniţiatul,

dincolo de groapa de var?

 

 

 

Taguri: , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.