mariusghilezan.ro

După fuga lui Ianukovici şi spulberarea regimului său autocratic, mulţi se întreabă de ce Rusia nu intervine, conform obiceiurilor ei străvechi. Am încercat să găsesc o serie de răspunsuri, pe care le împărtăşesc şi celor care se tem, la fel ca mine, de malefica sa forţă ascunsă.

– În primul rând că ruşii consideră spaţiul actual al Ucrainei denumit Rutenia (numele latin al ruşilor), prin secolul Xl, ca fost leagănul civilizaţiei lor.  Rusia kieviană a avut lungi perioade de prosperitate. Toponimicul „Ucraina” nu era denumirea unei ţări, ci a unei regiuni sau, mai exact, astfel era arătată poziţia ei geografică. „Ucraina” (cuvânt derivat din „u kraia” sau „okraina”) din limba rusă se traduce: „la periferie,” „la margine” sau pur şi simplu „periferie”. Rădăcina acestui cuvânt este „krai” – „margine”.

– În al doilea rând, Rusia, urmaşa statului sovietic, ştie foarte bine falia dintre vestul Ucrainei proocidental şi Estul pro-rus. Ucraina în actuala sa formă de entitate statală a apărut doar pe timpul URSS. După 1772, Galiţia (partea de vest) a făcut parte din Imperiul AUSTRO-UNGAR.

– În al treilea rând, ruşii ştiu ce rezistenţă au opus culanii în timpul stalinizării, când conform anumitor rapoarte au fost ucişi prin înfometare şapte milioane de ucrainieni, pentru că nu au vrut să pactizeze cu regimul de ocupaţie.

– În al cincelea rând, administraţia Putin ştie că în #Euromaidan există forţe militare ale radicalilor naţionalişti Pârvi Sektor. Nu-şi mai permite o acţiune de invazie ca cea din Georgia sau Cecenia.

– Svoboda, partidul derivat din socialiştii ucraineini naţionalişti, cu o siglă asemănătoare naziştilor, au înfiinţat de vreo 12 ani o organizaţie paramilitară “Patrioţii Ucrainei,” extrem de anticomunişti.

– Proaspăt eliberată din puşcărie, Iulia Timoşenko a anunţat că va candida la alegerile prezidenţiale din 2015. Ea a fost acuzată, să nu uităm, că a prejudiciat bugetul Ucrainei cu 130 de milioane de euro după semnarea acordului de gaze cu Moscova. S-a născut în est şi e o fire controlabilă. Moscova nu se teme de ea, ba chiar o consideră un “adversar convenabil.”

– Ianukovici a fost o fire ezitantă între Rusia şi UE, chiar dacă a refuzat în ultimul moment semnarea acordului de preaderare la UE. În plus nu mai are nicio putere. Moscova nu pariază pe cai morţi. Mai mult, intenţia Moscovei de a cumpăra acţiuni de stat în valoare de 15 miliarde nu-şi mai are obiect.

– Oligarhi ucrainieni sunt în majoritate anti-ruşi. Petro Poroshenko este unul dintre susţinătorii financiari ai protestelor. Ahmetov, susţinătorul lui Mircea Lucescu de la Doneţk, s-a dat dispărut.

– În condiţiile suspendării acordului cu FMI, oferta lui Putin de a crea o uniune vamală nu a fost convingătoare pentru mulţi reprezentanţi ai elitei ucrainiene.

– În Marea Neagră, conform unor surse, se află deja pregătite lansatoare de rachete ale NATO, menite să intervină  în condiţiile unei intervenţii ruseşti în Kiev.

– Moscova se mulţumeşte cu status-quo-ul. Deţine în Crimeea o bază militară solidă, capabilă oricând să intervină pentru chipurile, protejarea populaţiei filoruse din estul Ucrainei.

– Nu în ultimul rând, Administraţia Putin cultivă conceptul de soft-power. Nu este pregătită să intre într-un conflict deschis cu NATO.

– Ursul siberian hibernează şi aşteaptă destrămarea firească a Ucrainei.

Acest ultim aspect ar fi dezastruos pentru România. Rusia şi-ar spori influenţa în Transnistria şi ar încerca şi mai mari presiuni pentru revenirea comuniştilor la Chişinău.

Ca deobicei noi suntem spectatori în războiul lumii. Ce face preşedintele jucător? Se ocupă de blana lui Nutsy.