mariusghilezan.ro

La ştirea dată duminică pe televiziuni că obiecte din colecţia regală se vând la licitaţie, mulţi s-au mirat. Cum de apar la o licitaţie bunuri din patrimoniu dinastiei? Prezent la Operă şi răsfoind catalogul evenimentului, împreună cu alţi prieteni, am ajuns la cel puţin două concluzii:

1. Monarhia prinde rădăcini. Simbolurile regale au mare trecere. Picturile Reginelor noastre se vând aproape de cota marilor artişti. Bunul gust câştigă frunziş existenţial în casele avuţilor neamului vs chiciurile comuniste. Înseamnă încrederea în valorile Dinastiei a crescut.

2. Obiectele furate se vând cu zeci de mii de euro. În orice licitaţie a lumii se prezintă un istoric al obiectelor puse la mezat. În cazul evenimentului organizat luni de Artmark la Operă, pauză. Înţelegem că ultimul posesor al bunului nu trebuie, din motive de siguranţă, desconspirat, dar am fi fost şi noi curioşi cum au apărut pe piaţă tablouri semnate de regina Maria, bricheta ei personală, butonii Majestăţii Sale Regele Mihai 1, colanul Regelui Carol 1. În lipsa unei informări oneste asupra parcursului istoric al acestor obiecte, ne face să credem că acestea au fost furate din casele boierilor, oamenilor politici, generalilor Armatei Române, arestaţi şi trimişi la moarte. Acum se fac bani din jaf. Sper să ne înşelăm. Oricum organizatorii evenimentului nu au nicio vină.

Un om politic spunea recent că una din condiţiile de acceptare în Shengen ar fi închiderea amaneturilor, locuri unde se vând prea multe obiecte furate din occident.

Cel puţin un obiect părea ciudat. Bustul Regelui Mihai 1, a lui Antonovici, arăta a fake pentru lumea cunoscătorilor. Ba mai mult, existenţa sa era legitimată de prezenţa în catalogul raisonné, publicat recent. Căutând bustul, stupoare. Nici măcar nu seamănă cu celelalte busturi ale Majestăţii Sale.

Redau mai jos deosebirile. Stânga catalogul, dreapta presupusul bust de autor.