rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

stoicov 2

Duelul Stoicov-Manolo s-a sfârşit

Adrian Stoicov şi-a dat jos tricoul de antrenor pentru a urca la cer şi a întregi echipa galactică a lui Poli. S-a sfârşit la doar 49 de ani, un cancer fudroiant l-a terminat în mai puţin de două luni. Un citeşte

Cum i-a predat Gautier ştafeta tânărului Gauguin?

normal_gauguin.arearea

Când zevzecii stângii

uneau proletari în stradă,

într-un Paris sub asediul militar,

încoronat cu Les fleurs du mal,

hedonistul scriitor dobora romantismul

pentru a urca boema, sus în stal.

 

Vindecat de melancolie

dar nu şi de bolile vieţii,

la capătul visării, pe treapta urcării

la o masă din Café Guerbois,

îi organiza învăţăcelului,

jucător la bursă

şi pictor de ocazie,

viitorul eliberării de idealism

prin exotism în artă cu plăcere

pentru ziua când el va fi doar simplă literă moartă.

Cuibăriţi în fum şi adânciţi în vorbărie,

cei doi nu auzeau împuşcăturile aproape perfecte

duelul de afară li se părea operă bufă

sub plafonul îndeajuns de căzut

nu-i interesa cum de departe

Gambetta împingea monarhia pe scări,

iar revoluţionarii de aproape urcau republica

în podul indulgenţelor comunale.

.

 

Sena era de departe albastră

aproape închegată de sânge nobil,

apăsaţi de gradena timpului

cei doi făceau

smintite schimburi de ştafetă,

transfer de spirit aventurier,

pentru depărtata apropiere prin artă.

 

Bătrânul recita:

“Gitana Carmen: ten de smoală,

păr abundent de abanos,”

iar tânărul dobândea virtuţi.

 

tărâmul de extaz, linişte şi  artă

căuta magicianul cu o singură culoare.

 

După ani, sub un palmier,

l-am lăsat pe Münchhausen,

baronul de dincolo de chipul exagerării,

printre Emailuri si camee,

mi-am zis, stropit de picurii de sare,

sub soarele impresionist la tegument,

expresionist la fresca veşniciei,

Gautier s-a întrecut pe sine,

cred că plutesc

în paradisul  lui Gauguin.

 

Fără lecţia de taină

de sub acoperişul povârnit

Café Guerbois-ul, salvat prin boemă,

Pe plajă, dezbrăcat de platitudini, gândeam aşa:

muritorul instruit la nemurire

n-ar fi urcat arborigienii

în înălţimi de frescă, sfinţi exotici

De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?

o altfel de capelă sixtină.

 

Dacă n-ar fi iubit aventura,

mai mult decât efemera-i viaţă,

n-am fi ştiut “Arearea”

-expresia bucuriei polineziene –

sintetica lumii pastorale.

Putea fi burghez al lumii pariziene

servit de curteni, bunic bogat,

a preferat să mute în Tahiti

vrerea mentorului:

exotism prin artă.

 

 

 

Exerciţiul memoriei?

Băştinaşii din Atuona n-au furtuni în creier,

doar pe mare,

niciun metis din insulă

nu-ţi poate arăta unde,

pictorul de geniu cu a lui Vahine

ridicau pânzele corăbiilor

a lumii noul model

din Casa Plăcerii,

aproape de atolul de coral.

Arearea rămâne rupestra mărturie

a trecerii exoticului în absolut.

 

De la justiţiarul Zola şi certăreţul Duranty,

prin Monet, Renoir şi Sisley,

instituţia de pierdut vremea,

Café Guerbois, e tot acolo,

doar fotografia mesei cu discipol şi maestru,

strategic mutată în seiful norilor

 

Or fi pregătind oare cei doi

revolta îngerilor?

 

 

 

 

 

Taguri: , , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.