Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

Cum i-a predat Gautier ştafeta tânărului Gauguin?

Când zevzecii stângii

uneau proletari în stradă,

într-un Paris sub asediul militar,

încoronat cu Les fleurs du mal,

hedonistul scriitor dobora romantismul

pentru a urca boema, sus în stal.

 

Vindecat de melancolie

dar nu şi de bolile vieţii,

la capătul visării, pe treapta urcării

la o masă din Café Guerbois,

îi organiza învăţăcelului,

jucător la bursă

şi pictor de ocazie,

viitorul eliberării de idealism

prin exotism în artă cu plăcere

pentru ziua când el va fi doar simplă literă moartă.

Cuibăriţi în fum şi adânciţi în vorbărie,

cei doi nu auzeau împuşcăturile aproape perfecte

duelul de afară li se părea operă bufă

sub plafonul îndeajuns de căzut

nu-i interesa cum de departe

Gambetta împingea monarhia pe scări,

iar revoluţionarii de aproape urcau republica

în podul indulgenţelor comunale.

.

 

Sena era de departe albastră

aproape închegată de sânge nobil,

apăsaţi de gradena timpului

cei doi făceau

smintite schimburi de ştafetă,

transfer de spirit aventurier,

pentru depărtata apropiere prin artă.

 

Bătrânul recita:

“Gitana Carmen: ten de smoală,

păr abundent de abanos,”

iar tânărul dobândea virtuţi.

 

tărâmul de extaz, linişte şi  artă

căuta magicianul cu o singură culoare.

 

După ani, sub un palmier,

l-am lăsat pe Münchhausen,

baronul de dincolo de chipul exagerării,

printre Emailuri si camee,

mi-am zis, stropit de picurii de sare,

sub soarele impresionist la tegument,

expresionist la fresca veşniciei,

Gautier s-a întrecut pe sine,

cred că plutesc

în paradisul  lui Gauguin.

 

Fără lecţia de taină

de sub acoperişul povârnit

Café Guerbois-ul, salvat prin boemă,

Pe plajă, dezbrăcat de platitudini, gândeam aşa:

muritorul instruit la nemurire

n-ar fi urcat arborigienii

în înălţimi de frescă, sfinţi exotici

De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?

o altfel de capelă sixtină.

 

Dacă n-ar fi iubit aventura,

mai mult decât efemera-i viaţă,

n-am fi ştiut “Arearea”

-expresia bucuriei polineziene –

sintetica lumii pastorale.

Putea fi burghez al lumii pariziene

servit de curteni, bunic bogat,

a preferat să mute în Tahiti

vrerea mentorului:

exotism prin artă.

 

 

 

Exerciţiul memoriei?

Băştinaşii din Atuona n-au furtuni în creier,

doar pe mare,

niciun metis din insulă

nu-ţi poate arăta unde,

pictorul de geniu cu a lui Vahine

ridicau pânzele corăbiilor

a lumii noul model

din Casa Plăcerii,

aproape de atolul de coral.

Arearea rămâne rupestra mărturie

a trecerii exoticului în absolut.

 

De la justiţiarul Zola şi certăreţul Duranty,

prin Monet, Renoir şi Sisley,

instituţia de pierdut vremea,

Café Guerbois, e tot acolo,

doar fotografia mesei cu discipol şi maestru,

strategic mutată în seiful norilor

 

Or fi pregătind oare cei doi

revolta îngerilor?

 

 

 

 

 

Taguri: , , , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.