mariusghilezan.ro

Urmărind declaraţiile refugiaţilor, aproape la fel, parcă trase la indigo, mi-am dat seama că marşul lor către Germania nu e o invazie, după părerea mea, ci o acţiune de primenire. Face parte dintr-un plan bine stabilit, prin care ţara cu cea mai mare putere economică îşi adună o forţă de muncă activă, în condiţiile îmbătrânirii populaţiei. Sistemul german de pensii (cel mai eficient din lume) se poate bloca, anunţă specialiştii, în două-trei decenii. O forţă de muncă nouă, capabilă să muncească pe fronturile grele ale industriei, acolo unde nemţii nu prea mai au chef, va reîmprospăta economia Germaniei.

Un specialist al Fundaţiei Bertelsmann, vine şi-mi întăreşte presupunerea. El a declarat recent că “Pe termen lung, Germania va trebui să atragă o medie de 533.000 de imigranţi pe an. Numărul persoanelor în apte de muncă din Germania va scădea cu aproximativ o treime până in 2050, în condiţiile în care cea mai mare economie europeană creşte va avea nevoie de imigraţia din ţări din afara Uniunii Europene. Dacă forţa activă nu va creşte, populaţia în vârsta de muncă din Germania va scadea cu 36%, de la 45 de milioane de persoane în prezent până la 29 de milioane in 2050.”
Vicecancelarul german Sigmar Gabriel: “Germania poate primi aproximativ 500.000 de azilanţi pe an timp de mai mulţi ani. De asemenea, Sigmar Gabriel a reiterat cererea Germaniei ca și toate celelalte țări europene să primească partea lor ”corectă” de refugiați.”

Mulţi se plâng că există 80 la sută bărbaţi printre şirurile de imigranţi, dar nu au numărat cohortele de copii. Pentru vizionarii politicilor economice de mâine, aceştia din urmă vor fi cei mai importanţi, după ce s-au adaptat la standardele occidentale. Părinţii lor nu sunt decât pasageri în traficul istoriei.
În urmă cu vreo zece ani, am avut o bursă la Comisia Europeană. Mi s-au prezentat o serie de rapoarte privind sedentarismul populaţiei europene până în 2050, când mi s-a spus că va fi nevoie de cel puţin 100.000.000 de lucrători proaspeţi pentru muncile grele şi în servicii. Am fost întrebat din ce parte a lumii cred că ar putea fi adunată această forţă. Fără să clipesc am spus Orientul îndepărtat, adica Asia tigrilor. Mi s-a spus că aceea populaţie nu se va integra. Am avut a doua şansă de răspuns. Am spus, ce credeţi? America latină. Acesta era răspunsul corect.
În timp ce prognozele sunt aceleaşi, strategiile se schimbă. Eu cred că Europa are un plan bine stabilit privind utilitatea refugiaţilor. Poate că mă înşel, cu toate că încă nu mi-am pierdut intuiţia.

Niciodată nu mi-am orientat părerile după opinia păreriştilor care fac un joc al ingenuităţii. De fapt, în umbră totul este zeiss. La nemţi, nu există adverbul degeaba.