OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Cosaşul călător

Pe la Geoagiu mi-a urcat un cosaş în maşină. Nu era un ţăran cu miros de ţarină, doar ruda greierească a lăcustei. S-a plimbat cât s-a plimbat prin maşină dar la un moment dat s-a urcat pe bord. Cu antenele lungi şi privirea tâmpă, m-a urmărit îndelung. ce era să fac? Să tac? Dacă tot îmi ţinea companie, i-am povestit despre autostrăzile europene, cum nu l-ar fi zgâlţâit gropile, cum fetele sunt zâmbitoare, iar câmpurile mai pline de clorofilă. Mi-a zâmbit cu rânjet de insectă. Nu ştiam căt înţelegea, dar stătea nemişcat. Semn că la noi nu sunt numai codrii verzi de brad şi câmpuri de mătase (rima cu sărăcia-n casă, n-am spus-o), ci şi cosaşi călători. A trebuit să vină o staţie de benzină ca să mă părăsească ciudat. Ceva nu i-a priit. Oricum poveştile mele se cam terminaseră, odată cu ţiuitul telefonului. Cred că acela a fost momentul de deranj pentru vieţuitoarea ascultătoare.

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.