Dacă e 4 martie, musai să ne amintim de Cornel Chiriac. Au trecut 37 de ani de când un bezmetic plătit de Securitate l-a omorât într-o parcare de la Munchen. Si avea doar 32 de ani.
Viaţa lui e scenariu de film. Venit din Basarabia, a făcut liceul la Piteşti şi s-a mutat la Bucureşti. De mic a fost un rebel. A organizat la Preoteasa un club de jazz. Scria de copil, compunea piese, era o enciclopedie a muzicii. Realiza la Radio România o emisiune care a spart toate grilajele cenzurii. Era prin 1968. În lume răsărea generaţia flower-powers. Încerca la radio o terapie de eliberare prin muzică. De multe ori dormea la serviciu. Şi-a iubit enorm profesia de jurnalist. La Cerbul de Aur de la Braşov a dat foc la perdele de supărare că autorităţie nu au invitat Phoenix. După ce i s-a interzis emisiunea Metronom a hotărât să fugă în străinătate. De nebun ce era, şi-a falsificat o invitaţie primită la un festival din Polonia, trecând alături şi Austria. Noel Bernard l-a descoperit într-un lagăr şi l-a dus la Europa liberă. Şi-a reînceput activitatea cu o vervă deosebită. Vărsa furtună pe unde. Generaţii întregi îl ascultau seară de seară. Cineva spunea că dacă şi-ar fi rugat ascultătorii să poarte a doua zi o insignă de anticomunist, ar fi fost câteva mii de nebuni care să-l urmeze în plină dictatură.
Asculta mai multe audio Muzica
Regimul Ceauşescu, invidios pe popularitatea sa, l-a trimis la moarte. Nici astăzi nu s-a găsit adevăratul vinovat. puştiul ucigaş din parcarea muncheneză a fost doar o unealtă în mâna unui regim criminal.
Merită să ascultăm vocea. Şi poate să-i punem o floare în cimitirul Reînvierea.
