Din Luzonul orhideelor saprofite
am cules seminţia veşniciei
Ecuatorului sfârtecat de liane
amăgind gândul revederii
mi-am aşezat un colţ de Rai
departe de uscatele frunze din cărţi
aud susurul apei, ţipătul ploii şi foşnetul eucaliptului
văd flamingo şi aud “Dahil sa iyo”
de ce-am plecat?
şi mai tai din lista cărnoasă
la adăpostul brusturelui, mutat în diasporă
aşa mi-am amintit noaptea cu Marjorie
fredonând tagalo şi mâncând mango
era altfel de Ammely
sclipea în umbra astrelor
uitam să spun
patul era din acacia
regal înflorit
supravieţuiesc Paradisului
Memoria o mai am vie, deci exist!
Visul e tsunami printre amintiri
filipineze.
Nu vreau pisici berlineze.
Taguri: amintiri filipineze, coltul meu de Rai, foto, luzon, tsunami