mariusghilezan.ro

Colegul nostru Harald Zimmerman, fost redactor şef la ziarul “Timişoara” şi preşedinte al clubului oamenilor de afaceri liberali din acelaşi oraş, a murit aseară pe pârtia de schi de la Semenic. Avea doar 54 de ani. Un pedant al scrisului şi un neamţ printre români.

Supravieţuind aproape 25 de ani unei leucemii, a căzut secerat în urma unui infart. Soţia sa lucrează în Dubai, iar fiul e în Elveţia.

Îmi aduc aminte că tatăl meu medic, venit odată în redacţia ziarului “Timişoara”, mi-a spus că băiatul acela suferă de un limfom. Nu ştiam cum să-i spun. Iau zis alţii între timp… S-a tratat şi a scăpat.

De el ne leagă alte pozne şi întâmplări hazlii. Ţin minte că am plecat împreună cu Ioan Monoran la Becicherecu Mic, trimişi de Harry să facem un reportaj despre revolta ţăranilor. Era prin vara anului 1990. Ne-am îmbrăcat la ţol festiv, ne-am luat o serie de dosare şi ne-am înţepenit la Primăria locală, în chip de oamenii dreptăţii. Auzind că fostul preşedinte de CAP a dus acasă vitele şi o serie de alte animale, am împărţit pământurile ţăranilor, scriind în acele registre. La un moment dat, un paur, neîncrezător, ne-a întrebat dar unde-i lejea? Şi i-am răspuns: “Lejea suntem noi!” Seara la întoarcere neştiind ce am făcut noi, ne-a pus să scriem despre cele întâmplate. Am dat din colţ în colţ. În final i-am spus că noi ne-am dus acolo cu revoluţia, nu cu reportajul. Ne-a iertat, dar ne-a apostrofat puţin vorbindu-ne că rolul ziaristului e altul.

M-am întâlnit nu demult cu el. Părea un om extrem de calm şi de lipsit de griji. Nu a fumat niciodată. Ducea o viaţă sportivă.

Ciudat că e totuşi, vorba lui Florian Mihalcea, toţi ziariştii importanţi de la ziarul “Timişoara” au murit de infarct. Semn de prea multă înflăcărare sau predestinare?