OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Cela Neamţu, artista care înalţă ferestre din lână

celia_neamtu3333

E toamnă. Gradele scad în termometre. Cum ar fi să deschizi ferestrele fără să intre frigul? Simplu. Baţi la uşa atelierul din strada Doamnei al Celei Neamţu sau mai simplu, intri în Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2. Tapiseriile acestui mare artist, contemporan cu noi, fac posibilă comunicarea, fără să te zgribuleşti. Doar să te simţi mai înalt decât vremurile mici.

Recent am bătut şi eu la uşa galeriei. Apo am îndrăznit, cu verva jurnalistică, să-i deschid, la Balcic pe o terasă, sufletul. Omul care urzeşte iţele lânei, este un laic al credinţei că binele şi frumosul convieţuiesc doar sub bolţi albastre. O consecvenţă inspirată din arhitectura sufletului, altfel nu-mi explic înălţarea. Dar şi pofta de zbor.

Plecată în lume din Piciorul lupului, o comunitate aproape de Iaşi, n-a ajuns să-şi ridice medalia de aur de la Grand Palais, nu din cauza deficienţei locomotorii (la opt ani i s-a amputat piciorul, în vreme de război), ci din schilodirea bugetului culturii de către nevolnicii politicii româneşti. Câţi din Palatul Victoria ştiu diferenţa între o carpetă şi o tapiserie rafinată? Toţi atât de mulţi câţi bogătani ai tranziţiei mai recunosc că nu demult au dat jos Răpirea din  Serai pentru a urca trofeele samavolnicelor lor vânători.

Cela Neamţu e mai cunoscută la Trienalele de la Lodz, de la Tournai, Bienalele de la Laussane sau prin sediile NATO de la Bruxelles. decât la Bucureşti. Pe ea o ştie şi o apreciază marele coleţionar Johannes Ross. Lucrările ei sunt în mari muzee ale lumii. Pe timpuri, îmi povesteşte, oarecum cu regret, o consultau arhitecţii de la noi din ţară. Acum nimeni nu mai întreabă de vreo colaborare aici în România.

La un moment dat, şoferul unui îmbogăţit al neamului s-a declarat dezamăgit la livrarea “mărfii”. El venise după tapiserii, nu după covoare.

Pentru a o consola, eu zic că mahării tranziţiei nu caută arta sa pentru că prea mulţi dintre ei au complexul carpetei.

 

Taguri: , , , , , ,

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.