mariusghilezan.ro

Ponta, premier. Nu am motive de entuziasm. În raliul primăverii, micul Titulescu a ieşit biruitor. Prin ce tehnici? De furt al startului şi pe gripare a adversarului. Ştiu că în politică “scopul scuză mijloacele.” Dar pe termen lung, rezistă doar principiile sănătoase. Aici, Victor ai grijă de copiii, e în ofsaid. A luat în plămânul stâng – fără să ţipe – lohiile portocalii şi e gata să înghită şi plăcinte, cu tot cu glazura de generali ai UNPR, doar de dragul puterii. Pe plămânul drept are o umbră de crin. Acum a stat. Norii s-au cutremurat. După oftat. Văleanca vrea să fie prima doamnă  Oh, nu! Mihalache, Hellevig, Doltu, Măneştii, miniştrii? Nu mă regăsesc în aceşti liberali cu limbă moale.

Traiseistele de pe centura politicii sunt din nou în patul conjugal al puterii. Ce chestie? Mai ai putere să te miri? Mie mi-e greaţă.

Mai pe şleau: curvele se schimbă, patul e tot acelaşi. Dacå de mâine căşunenii, umbrăreştii, irineii, băieţii deştepţi din energie sunt din nou la poarta bordelului politic, nu-s ei de vină că himenul uselist se lasă lesne penetrat.

Pe timpul comunismului era o vorbă: “Căpitane, nu fii trist, Garda merge înainte prin partidul comunist!” De ce nu am avut niciodată încredere în această construcţie top-mini-top, cu nume de USL pe poartă? Simplu. Pentru că ştiam că sistemul se va regrupa sub altă pălărie.

Tovarăşe Ponta, România vrea schimbarea profundă, nu cosmetică de budoar! Dar cine să-l instruiască pe micuţul procuror?

Cred că vom fi în stradă mai iute decât gogoşarul slinos al burtă verzimii întoarsă la putere prin scuipat de lohie.

Hai cu suspendarea, ca să putem trece mai uşor în opoziţie!