“Animalul inimii” este una dintre cele mai complexe cărţi ale Hertei Müller, care depigmentează întregul obraz sinistru al unei arătări numite omul nou”. Este o cronică a rezistenţei prin fugă şi aritmie socială. “Bunii”, în viziunea vremii de oroare, sunt cei din aparatul Securităţii şi ai propagandei din uzine şi universităţii, “răii”, dintre cei cu origini nesănătoase şi care refuză să colaboreze cu regimul.
Cartea curge ca un jurnal. Între disperări şi frică, abuzuri şi atrocităţi, derută şi samavolnicii, eroina principală – care cam seamănă biografic cu scriitoarea din Niţchidorf – caută soluţii de rezistenţă prin fuga de sistem. Teama şi-o consumă alături de alte trei personaje, cu profil asemănător: fii de foşti persecutaţi, toţi membri ai etniei şvabilor bănăţeni. Relaţia cu tatăl său, fost ofiţer SS, e lapidară. “Am devenit copilul lui şi am fost silită să cresc împotriva morţii. Mi s-a vorbit pe un ton şuierător. Mi s-a dat peste mâini şi am fost străfulgerată cu privirea. Dar nimeni nu m-a întrebat vreodată în care casă, în care loc, la care masă, în ce pat şi în ce ţară aş fi vrut să merg, să mănânc, sa dorm sau să iubesc pe cineva cu frică, mai mult decât acasă”, scrie autoarea, marcând profilul perfect al dezrădăcinării. Nu se simte acasă acolo unde nu ştii cine îţi umblă în casă, ce prieteni ţi “s-au mai dat”, ce pete ai mai luat din aerul intransigenţei şi al neîmpăcării. Recenzie completă:http://www.bookiseala.ro/herta-muller-animalul-inimii/6350.html