Peste BucureÅŸti a căzut din toamnă magenta, un fel de purpuriu de iarnă. “T”-uri coborau din te miri ce zmeie. StaÅ£iile de autobuz purtau culoarea promoÅ£iei. Până ÅŸi la mitingul pro Iohannis am dat de baloane ale noului brand. AÅŸa am aflat că Felix Tătaru s-a ocupat de rebranding-ul Romtelecom, transformat de noii patroni, Deutsche Telekom, în Telekom. Un ziar anunÅ£a că se va vinde bijuteria coroanei: Turnul Palatului telefoanelor, una dintre cele mai înalte clădiri din lume în perioada interbelică.
Ajuns acasă, într-una din zile: un ţâr. Nu pe fix, pe mobilul Vodafone. Individul de la capătul firului, cunoscând că mi se apropie scadenÅ£a contractului, mi-a făcut o nouă ofertă. Credeam că un client vechi de aproape 20 de ani fi-va respectat de noul partener german. Nici vorbă. Mi-a turnat baliverne, cu bitzi ÅŸi fibre optice. Trebuia să plătesc cu vreo 40 de lei în plus, pe lună. L-am întrebat: “odată cu venirea nemÅ£ilor vi s-au mărit salariile sau trebuie ca noi, clienÅ£ii, să plătim rebranding-ul?” Nu mi-a răspuns. M-am decis să renunt. Am fost de câteva ori la magazinul din DorobanÅ£i. Una dintre vânzătoare mi-a explicat că nu pot face nimic până ce nu se termină contractul. Recent, “la absolvirea”de contract, m-am prezentat frumos la magazinul din bv Mihalache. O oră am aÅŸteptat la coadă. ÃŽn sfârÅŸit, m-a preluat ÅŸi pe mine unul. I-am spus că renunÅ£. Mi-a dat o hârtie. Am scris ÅŸi semnat.
După trei săptămâni, mă sună o doamnă. Îmi face o ofertă mai joasă, ca preţ, dar cu mai puţine facilităţi. Nimic să mă dea pe spate. I-am spus că portez numărul la altă companie. M-a rugat să fiu atent ce semnez pentru că ceilalţi mint. Am să fiu atent.
După 20 de ani, Adio Romtelecom. Compania românească a ÅŸi murit. Şi acum râd când le povestesc prietenilor cum primeam corespondenÅ£a de la diferite surse în spatele telefonului public de lângă televiziune. ÃŽn fiecare seară, treceam să-mi iau plicurile trimise de “zeii” zilelo care doreau să rămână anonimi. AÅŸa mi-au venit file din povestea lui Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu, Bancorex ÅŸi altele care n-au nimic în comun cu nemÅ£ii.
Îmi aduc aminte cum mă căutau managerii germani pe vremea guvernării Ciorbea şi apoi Radu Vasile. Nu voiau să dea şpăgi, astfel au ajuns grecii, a căror primi bani s-au jucat la Casino-ul din Calea Victoriei. Femeia care le-a facilitat intrarea îşi caută acum de lucru. Nemţii mi-au spus că oricum peste zece ani se vor întoarce. Şi s-au întors. Au anunţat că taie salariile, reorganizează compania, nimic spectaculos în oferte. Mai multă disciplină şi mai multă purpură.
Am hotărât să plec. Nici nemÅ£ii nu mai sunt ce au fost. Sau poate că nu înÅ£eleg eu nimic din rebranding…
Taguri: deutsche telekom, romtelecom, telefoane vechi, telekom
