OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bădiţă anunţă falimentul #rezist

Florin Bădiţă, promotorul cauzei #corupţiaucide, anunţă pe pagina sa de facebook  că e falit. Taman din Budapesta. Spuen fanilor că are nevoie de 4000 de Euro, pentru a-şi achita datoriile. Bădiţă nu e ca alţii asemenea lui. Cu job şi citeşte

rippled jeans

Poţi ieşi la vânătoare de lei în ripped jeans?

  Blugii rupţi nu sunt pentru oricând şi oricine. E un timp de purtat şi unul de agăţat. Vremea când babele luau pantalonii rupţi şi îi coseau a trecut. Îmi amintesc că într-o carte, de acum jumătate de deceniu, Michel citeşte

poker

Un joc dur ca viaţa, frumos ca viaţa, pe care n-ar strica să-l știm cu toţi

    La fel cum piloții de avioane de linie se antrenează mai întâi zeci şi sute de ore pe simulatoare de zbor înainte de-a transporta sute de oameni cu 800 de kilometri pe oră, și noi cei care trebuie citeşte

miciuri 2

Poema muncii

Sfârâie micii în jar proletar ard hălcile în furci de grătar fum de mahorcă mesenii cinstesc halbe la metru berarii servesc.   iar defilează izmele de miciuri Nicio paradă, doar răstigniri prin beciuri.   Dincolo de geam, dublurile privesc cu citeşte

floriile

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

Astăzi e ziua în care Iisus intră în Ierusalim călare pe un asin. Îl înviase pe Lazăr, mulţimea îl însoţea. Cei mulţi strigau: “Osana!” În limba ebraică însemna “salvează-ne.” Oamenii l-au văzut în timp ce dărâmă tarabele negustorilor şi cum citeşte

Activiştii sunt pe stil nou “jurnalişti”. Iată motivul urcării site-ului de cultură în dubă

poza eco

Mare protest mare în Bucureşti. Virtual. Superlativele au fost doar în căsuţele de chat-uri ale salvatorilor. La chemarea lui Willy, Oreste şi toţi frakerii de net s-au adunat prin pieţe doar câteva mii, cu tot cu excursioniştii din Câmpeni, Pungeşti. Se pare că România reală nu suferă de tulburare de stres post-traumatică, aşa cum proclamau iniţiatorii mitingului. Lumea a preferat Lipscănia. Cu vin fiert şi pizza cât masa.

Mai mulţi jandarmi decât protestatari. Asta e puterea Naşului Tv, cel cu reacţiunea.  Unitisalvam #

pozari ecologistiCe am sesizat e prezenţa obişnuită a chitului de salvare. Aceleaşi portavoci, slogane premeditate, tineri mânioşi, vindicaţivi, atotcunoscători, dornici să dea de pământ cu sistemul. Protestatarii sunt altfel decât pe vremuri. Blindaţi de gadget-uri atacă jandarmii, se dau cu fundul de pământ, asta când nu se izbesc în organele de ordine strigând: “Nu mă bateţi!” Ce au în comun toate mitingurile de azi sunt cel puţin trei lucruri.

1. Mulţi dintre protestatari fac pe jurnaliştii. Aceşti rabble-rouseri ai timpurilor moderne uzurpă calităţile oficiale ale scriitorului la gazetă. La fel ca neonaziştii în Germania. Recent, Asociaţia Profesioniştilor din presa clujeană a trimis presei un comunicat prin care precizează cu predicat că activiştii nu sunt jurnalişti.  Nu odată Oana Moisil, Raluca Duminicioiu şi toţi din şcoala activismului militant al lui Goţiu au agresat autorităţile. oana moisilNu-mi aduc aminte ca noi, în vreme tinereţii noastre, să fi spart roşiile pe masa unui ministru sau să-l mitraliem pe unul ca Ion Iliescu cu răpăitul întrebărilor tendenţioase. M-a interpelat şi pe mine odată activista Mosil: “Nu vă e frică de Dumnezeu pentru ce faceţi?” Asta ca o replică a opiniilor mele faţă de proiectul Roşia Montană. Ce să-i fi răspuns duduii înverşunate ca un picamer sovietic? În apărarea acestor activiste sare mereu Mihai Goţiu, poetul care şi-a pierdut în neantul epistemic al integrării în absolutul ecologist ţinuta de jurnalist. Am fost printre primii care i-au citit cartea Afacerea Roşia Montană. Susţine că e un demers jurnalistic. Dar audiatur et altera pars? Fostul său coleg, azi purtător de cuvânt la RMGC, Cătălin Hosu, i-a dat o replică pe măsură. Citiţi, aici. Cel din urmă recunoaşte că nu mai e jurnalist.

Mai mult, aţi văzut vreodată ziarişti cu cagulă? De aia a fost băgat în dubă şi site-ul de cultură.

Vlad Ursulean era un tânăr jurnalist care promitea. Avea nerv, verb şi talent. A şi publicat o serie de reportaje excelente. În locul unei redacţii cu spaţii deschise a ales Casa jurnalistului, o instituţie închisă, stipendiată de necunoscuţi, dar uşor de ghicit. Vorba colegului meu, Ionuţ Popescu, fost ministru de finanţe în cabinetul Tăriceanu, cum să te duci până în SUA şi să scrii numai despre lipsa de apă a unei comunităţi?

2. Protestele au scenarii trase la indigo. Profesioniştii activismului civic adună prin metode specifice noilor tehnologii lumea la mitinguri. Mai mult, caută scandal cu lumânarea: ocupă străzi, se răţoiesc la jandarmi şi înjură toată clasa politică.  Nimic nu mai e spontan. Totul e previzibil. Parcă regizat de dinainte.

3. Nu au lideri. Oreste, Naşul, Willy (nu pinguinul) sunt doar saltimbanci cu agende ascunse. Nimeni nu vine să pună un proiect alternativă, chiar dacă Naşa mare, Alina Mungiu-Pippidi, îi moşeşte pe mulţi bătători din peturi.

Activism vs jurnalism

Activismul  este incompatibil cu jurnalismul. Sunt meserii distincte. Tinerii din prima categorie sunt pregătiţi în tabere speciale (după reţete îndelung exersate în occident), fiind antrenaţi în acţiuni de revoltă, în interesul unui grup nevăzut, în scopul de a satisface acestora nevoile economice. Instruiţii fac prozelitism printre cei dornici de socializare şi care nu-şi pun prea multe întrebări.

Dacă misiunea activiştilor este necunoscută, cea a jurnaliştilor este bine definită: satisfacerea interesului public, avid de cunoaştere, în toate domeniile, de la sport, cultură, până la politică. Sigur că şi jurnaliştii au opinii, dar rubricile de comentarii sunt separate de materialele de presă (ştiri, reportaje, anchete, articole).

NICI REVOLUŢIILE NU MAI SUNT CE-AU FOST. LUMEA SE SCHIMBĂ, DOAR PĂPUŞARII SUNT MEREU ACEIAŞI.

 

Taguri: , , , , , , , ,

Commentarii (4)

  1. Dec 25, 2013

    Maria

    Remarc la activistii astia “pe stil nou” o trasatura pe care nici nu stiu cum sa o numesc. Sa fie nesimtire, tupeu sau lipsa de ratiune? Habar nu am. Cert este ca ei au pretentia ca realitatea si regulile se modifica dupa voia lor. Daca Gotiu sau tuta de Moisil fac activism pe fata, de ani de zile, se numesc jurnalisti pentru ca asa au hotarat ei. Daca o persoana publica (de exemplu Andrei Plesu, care e, totusi… Plesu) isi manifesta o urma de dezaprobare fata de hipsterasi, el devine brusc un porc vandut si filosof de 2 bani. Adica, pe bune, “occupy”-ul romanesc e teribil de romanesc. E o mare cantitate de tupeu, lipsa masurii, lipsa de bun simt, lipsa de respect, dublata de o cantitate impresionanta de habarnism…

  2. Jan 1, 2014

    ALEXANDRU

    SAE CASTIGA BINE LA PUNGESTI?MAI SUNT INSCRIERI/SAU MAI SUNT FONDURI?

  3. Jan 2, 2014

    LM

    A informa despre dedesubturile unei/unor afaceri bine ascunse de ochii presei sponsorizate dar bine intretinute de responsabilii politici si economici transpartinici, dupa parerea mea umila de cititor se cheama jurnalism. Pana la urma, si comisia aia parlamentara a ajuns tot la concluziile alea, desi nu le-a putut exprima in aceleasi vorbe, lesne de inteles de ce, insa accesul la informatie (deja culeasa si sistematizata de altii) este altul pt o comisie oficiala decat pt un jurnalist care face o ancheta.
    Pt. Maria: Inteleg ca va deranjeaza lipsa de bun simt a protestatrilor, dar nu va deranjeaza tupeul, lipsa de masura si de bun simt a clasei politice. Este ok si asa, ceea ce era de inteles din comentariul dumneavoastra a fost inteles.

  4. Jan 6, 2014

    Korody

    Imi e rusine ca sunt Roman….imi e rusine ca in 2014…suntem tot atat de dezvoltati ca in 1989….Nu mai puteti sa va da-ti seama ca toti protestatariii astia se auto numesc salvatorii ROMANIEI si de fapt ei nu sunt decat distrugatori? distrug locurile de munca….distrug imaginea…. distrug sansa investitorilor de a mai investi in tara….Desteptativa odata si asati investitia in ROMANIA…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.