De când s-a înfiinţat IICMER, acum opt ani, am tot aşteptat momentul în care instituţia va face ceva pentru găsirea osemintelor marelui patriot Iuliu Maniu. Printr-un protocol semnat recent între Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Parohia Greco-Catolică Bădăcin, condusă de inimosul Cristian Borz, s-a stabilit că printr-un georadar se vor scana toate împrejmuirile oraşului Sighetul Marmaţiei. De 25 de ani românii patrioţi nu-şi găsesc liniştea. Încă nu ştiu unde sunt osemintele marelui patriot.
Când ar fi trebuit să aflăm ceva, preşedinţii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu îl avansau per Vasile Ciolpan, fostul director al Penitenciarului Sighet, în grad, fie îi confereau ”Crucea Comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial 1941-1945”, ulterior retrasă.
A fi părinte de adolescent
Vasile Ciolpan a fost un ţăran din Vişeu de Sus, un om modest, cu trei clase primare. A luptat în al doilea război mondial şi a fost luat prizonier pe frontul din Rusia. După terminarea războiului, s-a întors în ţară cu diviziile trădătoare ”Horia, Closca si Crisan” şi ”Tudor Vladimirescu”.
Ciolpan a fost făcut ofiţer (locotenent), la rondul de noapte şi numit director al Închisorii de la Sighet în anul 1950. De comanda lui se leagă cele mai oribile crime îndreptate împotriva elitelor politice româneşti.
Dacă regimul democrat avea vreun interes să afle, nu doar să participe la parastasele lui Iuliu Maniu, putea să-l întrebe pe Vasile Ciolpan, care a murit de-abia în 2007.
Iuliu Maniu a plecat la Domnul în iarna anului 1953. Moartea sa a fost anunţată printre deţinuţi prin bătăi morse. Cei care au supravieţuit lagărului morţii au povestit cât de înspăimântător se auzea trosnitura capului tras pe scări. Corpul neînsufleţit al martirului a fost băgat într-un sac şi tras pe scări. O căruţă din curtea cimitirului l-a dus spre o destinaţie secretă, pentru ca nimeni să nu afle locul de veci al eroului naţional.
Cum s-ar putea găsi osemintele Martirului? Greu de spus. Avea o tijă în picior de la o operaţie. Să ne rugăm pentru identificarea osemintelor Sfinxului de la Bădăcin.
Eu o consider ca o datorie de onoare pentru generaţia mea. În fiecare an merg la Sighet şi mă rog. Acolo este Auschwitz-ul nostru. Dacă inimoşii Ana Blandiana şi Romulus Rusan nu şi-ar fi dedicat cei mai frumoşi ani ai vieţii proiectului pentru Memorial, nu aveam niciunde a ne ruga.
Dacă Dumnezeu ne ajută, Iuliu Maniu îşi va găsi după aproape şaptezeci de ani ODIHNA.
Taguri: cristian borz, georadar, IICMER, Iuliu Maniu, memorial, sighet, vasile ciolpan
