Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

MiÅŸcarea “5 stele,” ultranaÅ£ionalistă, înfiinÅ£ată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obÅ£inut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

O zi din viaţa unui om politic normal

Se spune că atunci cînd Dumnezeu a zidit lumea, a răsturnat sacul cu minuni în locul unde este acum România. Uimit şi puţin şocat de bunăvoinţa excesivă a Creatorului, un înger îl întrebă: „Ce faci, Preasfinţite, le dai prea multe!“. La care Dumnezeu i-ar fi răspuns: „Stai să vezi ce conducători le dau!“.

Foto: Willem Frederik (Wim) van Eekelen, parlamentar olandez

Scena politică românească e plină de actori, unii chemaţi, alţii aleşi, mulţi nerevendicîndu-se de nicăieri. Un om politic, în înţelesul strict al cuvîntului, este acel individ care, prin conduită, ţinută şi prezenţă publică, reprezintă un model pentru societate. Mai mult, este cel care are viziune despre organizarea nevoilor colective. Politicianul, în sens peiorativ, este acel individ veros, hulpav şi rău. Cel din urmă nu trebuie descris în cîteva rînduri, în erzaţuri de revistă, oricum se lăfăie la ore de vîrf şi de maximă audienţă pe toate televiziunile. Mi-am propus să nu scriu despre o astfel de creatură, atît de cunoscută, ci despre omul politic – idealul de împlinire profesională, acel personaj care şi-a făcut un cult din munca lui şi care poate ajunge un bărbat de stat sau, de ce nu?, o femeie de stat. Margaret Thacher, poreclită Doamna de fier, mai este şi acum un model pentru tinerii aspiranţi din insulă.

O zi din viaţa unui astfel de om este necunoscută marelui public. Dacă nu apare la televizor, nu înseamnă că nu există. Fără priceperea şi munca sa, societatea nu ar putea împinge înainte limita dezirabilului. Din orice punct de vedere, putem identifica o diferenţă netă între el, omul politic de condiţie şi cel pe care-l ştie toată lumea. Principalele sale calităţi sînt pragmatismul şi viziunea. Nu orice om politic poate ajunge om de stat. Dar, pentru a-şi proiecta o astfel de aspiraţie, el trebuie să-şi gîndească şi să-şi măsoare parcimonios paşii. Cine nu ar vrea să devină un Adenauer, un de Gaulle, un Robert Schumann?

Mulţi tineri sînt atraşi de facultatea de Ştiinţe Politice, fără a avea noţiunile minime despre misiunea, rolul şi atribuţiile acestei profesii. Vina nu este numai a sistemului de învăţămînt, ci şi a părinţilor care caută baloane de spumă în mări moarte.

Sigur că dorinţa de îmbogăţire rapidă, facilul în dauna performanţei, fuga după notorietate cu orice preţ, adrenalina din aerul înălţimilor, exotismul lumii himerelor, basmele populare cu eroi fac iluziile mai vandabile. O zi din viaţa unui om politic normal nu e spectaculoasă, de aceea nici nu produce rating.

Cine vrea să facă o astfel de carieră, trebuie să înţeleagă de ce aripile lui Icar s-au topit cînd s-a apropiat mai mult de soare, de ce Socrate nu a condus niciodată cetatea, de ce Caragiale era certat cu regele şi cu toate partidele, de ce Infernul lui Dante seamănă mult cu lumea politică de azi, de ce Orwell, creatorul lui Big Brother, şi-a turnat la bătrîneţe rudele şi prietenii.

O zi din viaţa unui om politic normal e plină de semnificaţii, fără a avea culoare şi exotism. Dimineaţa ajunge întotdeauna la ora exactă la serviciu. Nu are gărzi de corp şi nici şofer la scară. Ştie ce înseamnă corectitudinea şi banul public. Merge cu metroul, rar cu taxiul. În birou îl aşteaptă rapoarte, sinteze şi prognoze. Agenda întîlnirilor e extrem de riguroasă, planificată din timp, negociată cu partenerii sociali şi permanent în acord cu fişa postului.

Bruxelles-ul a creat, prin instituţiile sale fundamentale, birocratul politic – acel funcţionar care munceşte anonim la proiecte colective. Este bine plătit, dar nu are o recunoaştere directă şi palpabilă din partea marelui public. Munca sa este de rutină. Individul nu este decît o rotiţă dintr-un mare angrenaj. Lucrează departe de casă, într-un babilon informaţional şi relaţional. Vorbeşte la perfecţie cel puţin două limbi de circulaţie internaţională şi este pregătit pe domenii specifice. Are ierarhii bine consolidate. Poate urca poziţii, dar trebuie să dovedească mari calităţi şi putere de muncă.

Un astfel de personaj nu are business lunch-uri udate sau stropite cu vinuri alese. Nu iese în localuri scumpe. Cafeaua şi-o bea printre picături, nu beneficiază de sinecuri. Pentru un astfel de om nu există ore de plutit şi de urmărit Discovery sau Animal Planet. Navighează pe Internet numai în căutarea unor soluţii practice la munca sa de rutină. Cunoaşte mai bine site-ul europarl. europa.eu decît pe acelea de download de filme sau muzică.
Performanţa sa se măsoară în timp. Numai atunci cînd politicile publice rezolvă o nevoie socială se poate vorbi despre o misiune îndeplinită. Munca sa nu e la vedere. Depinde de condiţiile sociale, de interacţionări instituţionale, de factorii de mediu şi de deciziile mai marilor zilei. De unul singur nu reuşeşte. El nu e decît un ziditor. Prin tenacitate şi clarviziune aşază postamentele noii construcţii. Pentru că de prea multe ori normele politice sînt defectuoase, trebuie să cîrpească şi nu poate să aducă noul, fragmente originale. Activitatea sa poate să se ducă pe copcă, în plină glaciaţiune economică, dacă nu este în acord cu linia politică a partidului sau a coaliţiei de la putere. Sigur că el poate avea o activitate minuţioasă şi în opoziţie, acolo unde – vorba lui Corneliu Coposu – „se formează marile caractere“. Un om instruit şi căruia îi pasă de viaţa cetăţii ştie cînd, cum şi unde să se indigneze. Are deschise facultăţile mirării şi ştie de unde să-şi dobîndească, de cele mai multe ori, cunoaşterea. Un profesionist al acestei arte nu este un dogmatic, ci un vizionar, nu e nici un stoic, doar un iubitor de oameni. Nu poţi să devii un om de stat dacă ai agorafobie şi dispreţ faţă de lume. Nici să fi fost în tinereţe un Casanova, un dandy şi acum să-o faci pe milostivul. Oricînd o fotografie poate apărea de la petrecăreţii trecutului, oameni care vor să-ţi mai taie din elan. Nu ziarele sînt vinovate, ci personajul care nu a avut, la timpul respectiv, măsură.

Omul politic modern este un om interesat mai mult de ceilalţi decît de propria împlinire. Ideea că din politică poţi face mulţi bani e efemeră. Viitorul va fi rezervat nu numai oamenilor cu măsură, ci şi acelora instruiţi pentru a deveni lideri.

Munca de zi cu zi a unui om politic normal are anduranţă în timp şi realizează, numai să existe răbdare, schimbări spectaculoase în viaţa indivizilor comunităţii la un moment dat.

Omul care doreşte să atingă nivelul cel mai înalt politic, să ajungă un adevărat bărbat de stat, să conteze cu adevărat în istoria planetei, trebuie să se sacrifice pe sine pentru binele public.

În aceste condiţii, mai vrea cineva să devină om politic normal?

Observator cultural, 19 februarie 2009

Taguri:

Articole asemanatoare

Comentariu (1)

  1. Oct 25, 2011

    makkah hotels

    You got a really useful blog. I have been here reading for about an hour. I am a newbie and your success is very much an inspiration for me.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.