“Lingătorul de clanţe la ambasade şi admiratorul de picioare “, cum l-a descris Băsescu pe un fost ziarist de curte – muşcă mâna celui pe care l-a lins zece ani de sus în jos şi de jos în sus. Asta e soarta foştilor … a Exişilor …rămân nelinşi de pudelii care caută alte mâini şi dosuri prezidenţiale. Oare de ce nu înţeleg oamenii politici că atunci când te linge cineva e de-a dreptul scârbos, suspect şi periculos? Ce te faci când ajungi la bătrâneţe, precum, Emil Constantinescu, iar foştii lingătorii de clanţe de la Cotroceni nu-ţi mai răspund la telefon? Rămâi nelins ca ex-preşedinte. Oare de ce preşedinţii judecă profesia de “lingător de clanţe” cu două măsuri? Atunci când acceptă linsul sunt în extaz şi cât sunt părăsiţi de lingăi cad în depresie?
Asta-i soarta tururilor pantalonilor* prezidenţiali… rămân nelinse. De aceea nu se mai salută cu onor tururile bătrâne. Mai recent şi bătrânul geolog a tras oblonul la Fundaţie. Aşa-i soarta fundaţiilor de ex-preş…rămân nelinse şi fără “hrănitoarele” proteine financiare. Deh, ce ţi-e cu bătrâneţile ăstea. Dacă ţi-a plăcut o viaţă întreagă să fii lins, nu ai de ales decât să-ţi iei o altă potaie… oricând se găseşte vreo jivină, dispusă să lingă…tururi de pantaloni.
* Fundul pantalonilor- stura „rogojină de papură”, sturati „a cădea, a face să cadă”, sturac „cocean de porumb cu pănușă” (Dex)
(poza de mai sus e un fake, fir-aţi ai dracului cu Internetul vostru:-) )
Taguri: dan tapalaga, emil constantinescu, lingatorul de clante, Traian Băsescu