mariusghilezan.ro

Luna este o femeie de la ţară. Suficient de proastă pentru a nu realiza disconfortul. Citeşte Biblia, crede că e altfel decât celelalte dacă ia Xanax. Schimbă trei bărbaţi. Cum reuşeşte să pară o mamă bună? Aflaţi din cartea scriitoarei Ioana Bogdan, apărută recent pe Buchiseala.ro.

Când eşti informat, ştii să citeşti printre rânduri, îţi dai seama de mersul lucrurilor. Nu puţini am fost cei care au susţinut că la Pungeşti activiştii au “frecuit-o” pe banii Moscovei. Acum şi The New York Times confirmă acest lucru. Citiţi, aici! La fel şi la Roşia Montană, tot bani străini s-au pus la bătaie.

Marile războaie s-au dus în istorie cu infanterii, tancuri şi tunuri. Soldaţii au umplut câmpurile de cruci, iar generalii s-au umplut de glorie şi de fireturi.

Acum, paradigma s-a schimbat. Marile bătălii nu se mai dau cu muniţie de război, ci cu gadget-uri, drone şi proşti convenabili.

De la “Idiotul” lui Dostoievski, un personaj naiv, luat în derâdere de societate, la idiotul util al lui Lenin, au trecut mai multe războaie şi o mare revoluţie bolşevică.  Dar cum a apărut prostul convenabil?

Până la acest compus al gelatinei sociale, ar fi păcat să nu reamintim cât de mult a putut spune lumii scriitorul Victor Erofeev prin personajul Vova. Să nu rataţi Viaţa cu un idiot. Spectacolul l-am văzut la Sibiu, regizat de polonezul Zholdak.  Piesa redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să-l adopte pe idiotul Vova şi să-l ţină un an acasă, pentru a-l reeduca. Chiriaşul le dezechilibrează viaţa de cuplu şi mai tare. Ca-n cărţile bune, femeia se îndrăgosteşte de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare şi ea. Soţul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că idiotul nu a existat, iar el şi-ar fi ucis soţia.

Parodia socială e clară. Cum Omul nou n-a existat, doar în mintea celor care au descompus răul, aşa şi Vova, întruchiparea dramatică a lui Lenin. Mesajul e explicit. Pentru urechile eliberate de dopuri.

E limpede că în actualul context geostrategic grupările mafiotice vor fi uşor decimate de Marele şi puternicul Vrăjitor. Că doar idiotul util poate crede că procurorul Patriotescu s-a prezentat la oficiul Băncii din Israel unde îşi avea Alexandru Mazăre conturile în valută, fratele baronului pesedist din Constanţa.

Dar idiotul util, acel vertebrat speriat de un lucru pe care nu-l cunoaşte şi condus precum o păpuşă în slujba cauzei, s-a emancipat. A devenit prostul convenabil. Dependent de google şi anomiat social de facebook, el participă la revoluţii pe internet. Lui nu trebuie să i se dea uniforme militare sau arme de luptă, i se flutură un simbol şi e gata de acţiune. Singur e nimeni, împreună “e toţi”, cum ar spune Vangheliotul resuscitat de media electronică.

Prostul convenabil e acea sulfină socială cultivată de cercuri de interese pentru a deveni războinicul de serviciu. Marele Manipulator îl cunoaşte bine. E anti-sistem. Când îngroaşă turma de protestatari, poreclită „anti”, se simte şi el important. Uşor de stârnit când e cazul. Strategul din umbră ştie cum să-i aţâţe vanitatea.  Acasă sau prin corporaţii, de teama complexului singurătăţii, apasă butoane de like-uri şi dă share-uri când apar teme de contagiune colectivă. Mai iese şi la un flash-mob, că-i trandy. Îşi ia doza de serotonină pentru a-şi bate mai bine copiii. Apoi doarme liniştit. A fost şi el la luptă.

Idiotul util s-a emancipat. A urcat la alt nivel. A devenit prostul convenabil. Are laptop şi memorie de Ram, pe cea biologică nu i se ia în considerare de către disclaimerele huntei strategilor anonimi.

În laboratoarele revoluţiei continue, pentru a nu fi deranjat în confortul plinătăţii golului interior, este identificat cu hashtag-ul de #stupidpeople. Lui i se arată doar duşmanul şi un Vordemont. I se spune cât de important e şi că fără el povestea nu poate fi terminată. Poate şi din cauza lui J.K. Rowling trebuie să scrie sub pseudonim. Prostul convenabil e sedus de petiţii online, de daci de 20 de metri, în general el e apărătorul de serviciu în războaiele internautice. S-ar urca şi într-un quasar, musai virtual, nu neapărat ca jucătorul dinamovist într-un bloc-notes. E dispus să-şi sacrifice nopţi de lectură pentru a fi în asentiment cu ţara. Nu stă să judece. Îşi ia ţoala de pixeli şi bate cu tasta. Tare să adune tolba unuia sau altuia pentru Facebook Brands. Uită de sine. Devine maniac. În stare să-şi omoare vecinul şi să-i ungă clanţa cu fecale, el fiind eminentul emisar al războiului just. Luptă sub steagul libertăţii, convins că dreptatea nu-i decât dictatul majorităţii. Nu admite opinii contrare. Te face muci. Îşi ia identităţi false, se urcă pe site-uri, cum făcea prin tinereţe cu junele necoapte, e şi el important pentru că face parte din RĂZBOIUL LUMII.

Bine antrenat şi strunit e masa de manevră a lui Big Brother. Degeaba şi-au dat seama şi hrebenciucii de utilitarismul social al făisbucărilor. E prea târziu pentru ei.

Când se anunţă o nouă revoluţie, pe mine să nu contaţi. Refuz să fiu prostul convenabil. Prefer să mă lupt în Safari cu leii adevăraţi, nu desenaţi de alţii.