Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos şi clonţul ei mare cât veacul, trăncăneşte despre moarte şi viaţă puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.

Ultimul jucător al Ripensiei a plecat puţin

Gheorghe Glisici, extrema stânga a juniorilor Ripensiei Timişoara, a plecat să reîntregească echipa celestă. A fost ultimul supravieţuitor al epocii când cluburile româneşti jucau de la egal la egal cu marile formaţii europene.

Italia sub zodia celor “5 stele”

Mişcarea “5 stele,” ultranaţionalistă, înfiinţată în anul 2009 de comediantul italian Beppe Grillo,  a obţinut ieri, conform Exit-Poll-urilor, 29% din sufragiile alegătorilor din cizmă.

Ruga lui Ezicăprar

Penalii scoate-i la raport, femeie, cu denunţuri scrijelite pe beţe de cort, adu-i ruşinaţi în lanţuri,

Cruduţa şi Marele Urs

Cruduța era un vrej în pădure. Licuricii și fluturii de noapte au vegheat-o. Unchiul Sam, stăpânul pădurii, a avut grijă ca ea să fie udată, tunsă, frezată și pregătită pentru ziua venirii Marelui Urs. Te-ai fi așteptat să i se citeşte

De la nebunie la sacralitate

Până să urc în Sagrada,

eram persecutat

de vinovăţia gândului:

nebunia nu are nimic sacru.

La urcare, suflul greu mi-a pironit

mirările  subiective

din ferestrele curcubeu,

gândurile-mi erau fluturi,

picioarele  plumb

târau o inimă de clopot.

 

ce grea e ridicarea

cimpoiului de bere,

după prea plinul desfrâu

din noapte.

 

O mie de trepte,

spirale tăcute, melc,

am înghiţit

şi am răguşit ţipând la stele.

 

Până în buza turlei ţuguiate,

m-a prins şi răul de înălţime.

 

Nu era destul că ficatul

îmi urcase-n torace chinuit,

deficitului de respiraţie,

emoţia şi voma mi-au gâtuit

puseul de veneraţie.

 

Doar aerul rarefiat

sau îngerul m-au întremat

pe puntea dintre turle,

frica nu mai putea să urle

în nădragii,

umflaţi de vânt,

visările premeditau

contur de Catedrală.

 

De sus priveam locul

unde jos maestrul fu strivit

sub roţi terestre

adulmecând încovoierile,

dantelăriile şi jocurile narative,

printre organe şi muşchi de piatră,

torsuri şi curbe siderale,

reliefuri ale creaţiei,

îngânările dumnezeirii,

cum nu s-au mai văzut.

 

Şi m-am trezit înţepat,

era gargiului

din altă poveste

şi l-am gonit.

 

Mi-am reluat gândurile.

lumea nu i-a înţeles împotrivirile

dogma în artă se conducea după canoane,

acolo unde făurarii

zideau lăcaşuri şablon,

maestrul încovoia şarpele

şi  îndulcea creneluri pătrăţoase,

picura puţin mai mult sidef

mozaicului de şoapte,

pentru că nu au înţeles

carnalitatea pietrei,

trecerea sufletului prin labirint,

ce căuta anarhistul bombardier

cu faţa spre tunuri,

dar pătratul magic,

între cărţile deschise

ale facerii, pasiunii şi mântuirii.

contemporanii l-au încarcerat

în tagma alienării.

 

 

Secole artiştii l-au căutat aiurea pe Dumnezeu

nici nu crezi cât de împreajmă poate fi,

maestrul îmbină şi azi

printre turnuri neterminate

magicul cu efemerul,

enunţul puterii în acribia formelor

cu o mână divină,

doar nu credeai că Dumnezeu

poate fi relevat atât de timpuriu?

 

Poate aşa a vrut Arhitectul

ca Nebunul să piară simplu

pentru a rămâne veşniciei

fantezia codificată

într-o sacralitate complicată.

 

Ce a vrut să ne transmită iniţiatul,

dincolo de groapa de var?

 

 

 

Taguri: , , ,

Articole asemanatoare

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.