mariusghilezan.ro

1. Holbează-te, până urci în dealul Parlamentului!

25 Jun 2014, Bucharest, Romania — Bars and restaurants in Old Town, Centru Vechi, Bucharest, Romania, Europe — Image by © Robert Mullan/incamerastock/Corbis

Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire ca for legislativ din lume.  Dacă eşti uimit de megalomania dictatorului Nicolae Ceaușescu sau de multitudinea de materiale folosite şi de dibăcia inginerilor români, trebuie să-l vizitezi.

Într-o oră de tur ghidat, vezi doar o fracţiune din totalul de trei milioane de metri pătraţi (există mai mult de o mie de camere) şi poţi să-ţi concentrezi privirea spre tonele de marmură, lemnul de esență tare și aur utilizate în construcții a clădirii începută în 1980, într-un moment în care în România oamenii de abia găseau de mâncare. Ceaușescu și soția sa, Elena,  au coordonat lucrările. Iniţial, a fost dedicată birourilor prezidențiale și Comitetului Central al Partidului Comunist Român, dar nu s-a terminat la timp.

2. Licărirea unei bucăţi din Vechiul Paris

Fanii cei mai înfocați fani ai oraşului nu renunţă la expresia veche: “Parisul estului”, cum i se zicea Bucureştiului în perioada interbelică, când palatele stil art-nouveau, aminteau întradevăr de Paris. Deceniile de cârmuire comunistă dezastruoasă și un cutremur tragic în 1977 au distrus o mare parte a orașului vechi, dar mai există locuri unde eleganța şi liniștea mai pot fi găsite.

Cismigiul este o perlă de parc, distribuit în jurul unui lac romantic, cu arbori bătrâni, bănci și indicatoare din fier forjat pline de har. La nord, poţi umbla pe bulevarde largi, cum ar fi Șoseaua Kiseleff, care alunecă printre vile vechi și acrii de verdeaţă, ajungi la o replică a Arcului de Triumf, un omagiu adus Parisului și într-un alt parc, cât un oraş, aranjat în jurul unui lac: Parcul Herăstrău.

3. Sarmale şi mămăligă

Mâncărurile tradiţionale româneşti nu sunt aşa de bine cunoscute în afară, cum ar merita să fie. Cele mai bune preparate pe bază de rețete tradiționale testate în timp, care folosesc ingrediente locale, sunt ca la bunica. Sarmalele sunt făcute din frunze de varză umplute cu carne tocată de porc și de vită, puţin condimentată, dar mai sunt multe amestecuri similare. Se servesc cu mămăligă, peste care se aşterne un strat subţire de smântână şi brânză de oaie.

Sarmalele de la Caru’ cu Bere, o berărie tradițională din centrul oraşului, sunt la fel de bune ca acasă. Bucătarii de la “Lacrimi şi Sfinti” au adaptat reţetele vechi la gusturile noi, tradiţionalele mâncăruri de porc fiind stropite cu citrice şi presărate cu coriandru.  Covrigii de pe stradă sunt o gustare bună, fiind fierbinţi, scoşi proaspeţi din cuptor, acoperiţi cu seminţe de mac şi sare. 

4. Învăța ceva din  istoria României

Mersul pe jos pe bulevardele Bucureștiului te ajută să uiţi ce se află în afara capitalei,  România fiind o țară eminamente agricolă, cu o tradiție ţărănească îndelungată şi îmbelşugată. Timp de secole, comunitățile ţărăneşti au fost rupte de lume,  prin munți greu de trecut de către administraţiile turceşti, maghiare, austriace. Greu de influenţat de alte reguli ale existenţelor lor.

Excentricul Muzeu al Ţăranului Român prezintă produse de manufactură din lemn, ceramică,  ouă pictate, precum şi abilitățile țărănimii de a ţese într-un stil educativ şi amuzant, deopotrivă. Indicatoare cu ironii fine pe seama vieţii moderne te atrag înăuntrul camerelor. La parter, există o expoziție  dedicată “naționalizării țărănimii” de prin anii 1970 și 1980, de către comunişti, cu busturi discordante ale lui Lenin. În spate, există un magazin mare, în care poţi cumpăra suveniruri autentice pentru a le duce acasă.

5. Un tribut pentru Vlad Țepeș

Indiscutuabilele legături ale lui Vlad Ţepeş, prinţul însetat de sânge, care a servit ca sursă de inspiraţie pentru Bram Stoker, sunt fragile. La urma urmelor, Bucureștii au fost doar un oraş care a început să se dezvolte în secolul al XV-lea,  când Vlad al III-(faimosul  Ţepes) apăra principatul tinerei Valahii de incursiunea otomană. Mulțumită lui Stoker, Dracula este mult mai frecvent asociat cu Transilvania (deși el nu a petrecut mult timp acolo). Totuși, la doar 25 mile (40 kilometri), la nord de București, în mănăstirea de pe o insulă izolată se pretinde a fi înmormântat prinţul. La fel ca în alte poveşti cu Dracula, moartea și locul de veci al lui Vlad sunt învăluite în mister. Chiar dacă se dovedește că nu este îngropat aici, frumosul Snagov reprezintă o ideală ieşire.  Microbuzele pleacă zilnic din Piaţa Presei libere şi fac 40 de minute. Odată ajuns în Snagov, poţi închiria o barcă pentru a ajunge la mănăstire.

6. Răsfăţata secolului XXl, arta

Arta modernă a explodat în România ultimilor ani.  Un grup de pictori și artiști vizuali din nordul ţării, de la Cluj-Napoca, a deschis numeroase galerii şi centre dedicate în capitală. Este greu de identificat cu precizie ce constituie arta contemporană românească, deși criticii identifică puncte comune între spiritul sumbru, umorul negru și părţi de suprarealism, toate definesc un stil comun. Unele dintre cele mai renumite noi galerii, deschise pentru a încânta iubitorii de artă, includ Galeria Zorzini, Galeria H’art și Anaid. Galeria Galateca, vizavi de Muzeul Naţional de Artă, este specializată în proiecte de ultimă oră, fiind gazda a multor evenimente și happeninguri. Opriţi la magazinul galeriei, Neogalateca, pentru a vedea unele dintre compoziţiile interesante, cum ar fi un plic în sticlă sau un cuier sculptat dintr-un trunchi de copac.

7. Găsiţi grădina Edenului

Nu departe, găsiţi Eden-ul în curtea Ordinului Arhitecţilor. Plimbându-te prin ţesătura urbană densă a orașului, descoperi buzunare ascunse de verdeaţă și auzi zumzetul conversațiilor de sub copaci. În ultimii ani, cafenele în aer liber și terasele au răsărit peste tot în oraș, pentru a profita de nopțile fierbinți de vară din București, atunci când, sincer, nimeni nu vrea să se așeze în interior. Ascuns în spatele părăginitului Palat Știrbei, unde se află librăria Cărtureşti, există o luxuriantă grădină Eden. Cumperi o sticlă de vin rose şi te aşezi la o masă umbrită.

8. Vizitează bisericiile ascunse

România este o ţară profund ortodoxă, dar adevărata frumuseți ale arhitecturii ecleziastice din București nu se găsesc în catedrale mari. Mai degrabă, în bisericile mici si capelele mici aflate în cotloane poţi găsi surprize și încântare. Multe sunt datate din secolele XVll și XVlll, având elemente ale stilurilor bizantine, greceşti, otomane și renascentiste. Bisericile au elemente comune, turle imposibil de mari, construite peste acoperişuri mici, fresce elaborate, uşi filigranate, stâlpi și balustrade de piatră. Biserica Stavropoleos din orașul vechi este un exemplu excelent, cu picturi murale bogate și uși sculptate. Alte biserici pot fi: Sf. Apostoli “, Biserica Antim, iar în spatele Pizza Hut, Biserica Doamnei, greu de găsit.  Cea ce a fost odată Curtea Domnească a fost transformată într-o zonă de baruri, restaurante, magazine meşteşugăreşti, cluburi şi cafenele, unde se poate sta toată noaptea. 

9. Băuturi și dans în orașul vechi

Centrul istoric al Bucureștiului, cosmetizat în ultimul timp este orice, dar “vechi”. Ceea ce a fost odată, Curtea Domnească prin secolul alXV-lea și mai târziu un centru de meserii tradiționale, cum ar fi: potcovitul și prelucrarea metalelor a fost transformat într-un du-te-vino prin baruri, cluburi și cafenele. Aici, pe străduţe înguste, cum ar fi Strada Smârdan sau Strada Covaci, se poate dansa pe dale de piatră printre mese toată noaptea.  Pentru clubbing, se recomandă Muse și Mojo, cu DJ. Biutiful, cu prețuri mai mari.

 10.  Vedeţi unde s-a făcut istoria modernă