Comunicarea nu înseamnă doar să ştii să dai comunicate. Procesul este unul extrem de complex. Nu e suficient să-ţi setezi o relaţie bună cu presa. Să mergi cu soborul de televiziuni la templu. Să pui mâna pe o cazma când eşti live pe vreun canal. Să fii azi dinamovist, mâine stelist, căci ieri erai…securist. Cei mai buni comunicatori sunt oamenii care ştiu să verse o lacrimă la timpul potrivit, care se uită în ochii tăi când vor să te convingă, care ştiu sa para trişti, când spun povesti plângăcioase, să râdă când spun un banc, să dea din cap când vor să pară că ascultă.
Oratorii celebrii nu au avut numai cei care au meşteşugit bine cuvinte, ci cei care au ştiut cum se seduce audienţa, cum să comunice din priviri, să atragă cu mâinile, să distragă atenţia cu un plici.
Comunicarea non-verbală e dirijată mai mult din inconştient. Degeaba spui că eşti un credincios şi nu ştii cum se bate o cruce klumea. Spui că eşti un individ de cuvânt, un om pe care se poate lumea baza, dar tu priveşti peretii când ceri să fii crezut. Nu poţi să fii un jucător bun de poker daca nu ştii ce importanţă au gesturile şi mimica. Joci sah şi nu te uiţi in ochii celuilalt?…nu mai juca! Juri pe ce ai mai sfânt şi te roseşti la faţă?…nu mai jura! Vrei să pari bogat şi ai dinţi cariaţi?.. Du-te la stomatolog! Vrei să fii ce eşti? Controlează-ţi şi educă-ţi gesturile, mimica şi nu lăsa mâinile să vorbească în locul cuvintelor.
Nu ştii cum să faci să iasă bine? Să nu fii trădat de inconştient? Nu-l citi pe Freud sau pe Jung. Lasă-i în durerile lor cu pornirile agresive şi sexualiste. Contează să înţelegi de ce românii foloseau mai bine <em>persona</em> si cum pregateau <em>anima </em>sa fie transantă. Nu ştii? Ia-ţi un specialist. Nu te du la doctor. Nu faci nimic.
Nu uita!
La inceput a fost cuvântul, dar înainte a fost trupul.