CĂLĂTORIE NOCTURNĂ
Sub noi colcăie viaţa
Trec trenuri
Hotelul Astoria trepidează
Un pahar cu apă pe marginea patului,
flacără strălucind în tunel
A visat că e prizonier în Svalbard
Cu un trosnet de tunete pământul se învârteşte
Ochi scăpărători traversează gheţurile
Frumuseţea miracolelor era aievea.
PAGINĂ DIN CARTEA NOPŢII
Într-o noapte de mai
am păşit pe ţărm în lumina rece a lunii
acolo unde iarba şi florile sunt cenuşii şi mirosurile verzi.
Am lunecat în sus spre colină în noaptea fără culoare
pe când pietrele albe trimiteau semnale lunii.
O fărâmă de timp în spaţiu lungă de câteva minute şi lată de cincizeci şi opt de ani.
Şi în spatele meu dincolo de apa plumburie celălalt ţărm şi cei ce-l stăpâneau.
Oameni cu viitor în loc de chip. (traducere Dan Shafran)
Taguri: poeme, Tomas Tranströmer
