mariusghilezan.ro

Era prin 1919, după Marea Unire. Primul război mondial se terminase. Românii cuceriseră Budapesta decimată de bolşevicii lui Bela Kun. Iuliu Maniu conducea garnizoana de apărare a Vienei. Deşi biruitori în lupte, marile puteri nu recunoşteau graniţele noului stat român. Ion Brătianu eşuase în negocierile pentru semnarea Tratutului cu Puterice Centrale. Prinţul Barbu Ştirbei i-a recomandat Regelui Ferdinand să o trimită pe Regina Maria. Zis şi făcut. 

La începutul lui martie 1919, Suverana României a ajuns la Paris. S-a cazat la Ritz, în Place Vendome. Gazdele au arborat tricolorul românesc  la intrare. Sute de oameni au venit să o aclame pe frumoasa Regină. Nici nu s-a cazat bine că i-a şi scris un bileţel lui Clemenceau. “De când o Regină trebuie să invite un prim ministru la masă?” Scurt şi la obiect. În două ore taciturnul premier al Franţei era deja la masă cu Suverana României. Acesta nu dorea să recunoască pretenţiile teritoriale ale României.  I-a spus Suvernaei că şi celelalte ţări au dreptul să-şi ia partea leului. La care Regina Maria a replicat tăios: “păi de aia am venit la tigru, verişorul leului”. Atmosfera s-a destins imediat. A doua zi reconoaşterea frontierelor româneşti (cele mai întinse din istorie n.a.) s-a oficializat.