mariusghilezan.ro

În urmă cu o lună, Marian Furcelea, un copil de nouă ani, îşi pierdea viaţa lângă o sondă OMV-Petrom, aflată chiar în satul Ariceşti, judeţul Prahova. Urmăriţi aici excepţionala investigaţie a jurnaliştilor de la Observatorul local.  Sigur că subiectul nu a ocupat spaţii largi în media comercială, de frica de a nu pierde publicitatea PETROM. Astăzi se organizează un protest de solidaritate cu victima în Piaţa Universităţii. Compania austriacă OMV a reacţionat cum se poate mai rău, prin tăcere, dar ce tăcere culpabilă…

POVESTEA MORŢII

Marian venea pe strada care ducea de la şcoală spre casa lui. S-a apropiat de sonda neîmprejmuită pentru a-şi proba ghetele primite cadou. O ţeavă neetanşizată elibera gaze de sondă. Acestea, conform datelor medicale, i-au produs moartea copilului prin edem pulmonar toxic. A doua zi, pe furiş, spus martorii, ţeava s-ar fi astupat cu un barometru. Mai mult, sonda a fost înconjurată de un gard ridicat fără autorizaţie de angajaţii OMV. Tatăl copilului a fost agresat verbal de aceşti lucrători. Dus ulterior la secţie, a fost îmbrâncit de jandarmi. În tot acest timp compania austriacă a tăcut, dar a făcut gesturi culpabile.

CULPA TĂCERII ŞI MESAJUL NON-VERBAL INCRIMINATORIU

Nici după o lună de la tragedia de la Ariceşti, media nu a primit vreun punct de vedere din partea OMV-Petrom. În plus, acel die wahrheit verstecken (traducerea germană a obiceiului românesc de “punere a batistei pe ţambal”) a fost completat prin gesturi care confirmă culpa. La doar o zi s-a pus un barometru pe conductă, apoi s-a ridicat un gard neautorizat, semn de recunoaştere a vinovăţiei. Nervozitatea primarului şi comportamentul agresiv al personalului OMV trădează inconştient culpabilitatea firmei.

O vorbă celebră atribuită lui Lincoln spune că “Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul”. În orice manual de managment al comunicării există un capitol privind gestionarea situaţiilor de criză. Acolo se explică extrem de clar de ce e util pentru o companie care trece prin astfel de situaţii să-şi recunoască vinovăţia şi de ce nu e bună politica struţului. Întotdeauna se va afla adevărul. Pierd acţionarii. Câştigă speculanţii la bursă, dar şi oengeurile specializate pe #unitisalvam.

Dacă managerii de criză ar fi fost calificaţi, cunoşteau  Logica fuzzy (în engleză „fuzzy”, înseamnă „vag”, „neclar”, „estompat”) definită în 1965 de către prof. Lotfi Zadeh de la Universitatea Californiei din Berkeley. Spre deosebire de logica clasică, în care se lucrează cu două valori de adevăr exacte (notate de ex. 0 pentru fals și 1 pentru adevărat), logica fuzzy folosește o plajă continuă de valori logice cuprinse în intervalul [0, 1], unde 0 indică falsitatea completă, iar 1 indică adevărul complet. Astfel, dacă în logica clasică un obiect poate aparține (1) sau nu (0) unei mulțimi date, logica fuzzy lucrează cu gradul de apartenență al obiectului la mulțime, acesta putând lua valori între 0 și 1.

Logica fuzzy oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele inteligente a unor concepte imprecise cum sunt „mare”, „fierbinte”, „ieftin” ș.a., concepte numite variabile lingvistice sau variabile fuzzy.

Chiar şi din religie se ştie că păcatul mărturisit este pe jumătate iertat. Ce-i costa să-şi recunoască vina?

Comportamentul OMV Petrom în acest caz este unul autocratic. Din lipsa concurenţei, ignoră cele mai elementare practici în domeniul managmentului de criză. Dacă nu ar fi avut monopol şi exista o competiţie adevărată, sonda ucigaşă ar fi dus la scăderea la bursă a acţiunilor companiei şi întreg managmentul plătea inconvenientul.

Văzând şi analizând acest caz, ne dăm seama că şi nemţii se românizează. Acest caz ar trebui să obţină cote în bibliotecile de economie. Eu aş defini-o drept practica “Fuzzy OMV-ita aricească”, în spaţiul dedicat recomandării “aşa nu se face”. Iată un motiv care ne explică de ce nu am putut fi colonializaţi. Şi austriecii se dedulcesc la obiceiurile locului.

P.S. Am fost unul dintre susţinătorii venirii OMV în România. În 1998,  i-am facilitat board-ului companiei o întâlnire cu primul ministru de atunci. Nu pot fi acuzat de apartenenţă la ilogicul grup al bătătorilor de pet-uri în asfalt.