Precum, în varile poveşti,
gingaşa văii de şoapte,
aloie în râne vâlceşti,
zidită-n cretă de lapte,
aşteaptă copita de noapte,
s-o frângă de doruri lumeşti.
Demult, pe-al muntelui izbuc,
ţesală vrerea legendei,
un fiu de Bei primi ciubuc,
fata cu chipul Giocondei,
picată-n cătarea pradei,
iţi cât fumul de trabuc.
De-atunci, ea picură lacrimi,
un lac de pofte deşartă,
cascadă, vârtej de patimi,
crailor, vie escoartă,
frumoasa nu este moartă,
trăiri senzuale, năimi!
Pe-al Nerei simpatic răcnit,
simţi-i, smaraldului vrerea,
aştept al simţului răstignit,
Cristului meu Învierea.
Taguri: caile nerei, ochiul beiului, poeme marius ghilezan, valcea