I History
Ai văzut epava din Zakynthos?
– Oh, nu, naufragiului i-am braconat
peştii sabie din trupul ciuruit,
sfârtecat de cioburi,
atunci când Atenei îi ardea chipul
şi-acum mai văd, păstăi de foc,
straturi de gene strivite de bocanc.
Bătăile în scuturi
tocau revolta privirilor azurii
voyeri în costume s-au travestit în femei
cu accent barbar pe “i”
bubuiau Termopilele,
chipurile, Hephaistos a lăsat datorii,
printre coline se numărau coloanele
Acropolei i-au căzut zeciuitorii,
iar regelui îi picura asfalt din ochi.
-Ştiu eşti trist, prieten drag,
perşii-au ridicat la cer corăbii
şi nu mai bat la Salamina marea,
străini cu vergile s-au extrădat;
în conturile poeticei Arcadia
cresc spini şi bolovani,
turişti se duc la Halkidiki,
precum Ulise în Ithaca.
Nu de la Râm i se trage prinsoarea,
mi-e teamă că ţi-ai înecat
în plâns visarea,
dar, oare, poate muri marea?
– Din bănci străine se trimit torpile,
cum îi apăr Parnasului uneltirea?
Regatul regelui?
Oracolului halucinogenul gaz,
şi Apolinicul templu de extaz?
Eu cine sunt?
M-a sedus Zeus şi m-a înviat marea,
Numele Europa ridică molotoave în aer,
mi-e dragă Afrodita şi guler spuma mării
mi-a fost până aici.
II Taina Regelui
– Prietene, Regele e tulburat
harpa iubitei s-a transformat în bici,
chimvalul nu mai cheamă la luptă,
nici Clio nu mai poate îndulci
fierea habotnicului trezorier,
străinul vrea şi marea şi faima,
vrea insule şi carne-n abatoare.
– Îl văd pe Rege, îi sunt ochii epave ce cu jind privesc
goalele herghelii din Asturias
şi mările şoaptelor sidefii, întinsele ape.
Se-ndepărtează tainele,
sunt luate amanet cu insule ionice
şi sparte catodice,
corăbii mii, republici arvunite corinturi dezleagă,
monetăriile mondiale
deschid ceaprăzării şi bungee jumping-uri
cu firul tăiat şi fise alogene,
toate au fost ale lui
de aici, din stâncă, dincolo de nori
şi acum marea conflagraţie
îl mestecă mărunt,
îi face procese
plec să-i fiu sfetnic de taină
n-au cum să-i mute Olimpul, cetăţile şi marea.
Recuperatorii nu ştiu să vândă mituri esenţiale.
O lacrimă zvântă arşiţa,
Regelui i s-a impus depresia
cine să mai cultive muza?
Socrate devine platonic,
Diogene nu se mai dezbracă,
Epava rămâne pe loc.
Zakyntos aşteaptă sub acelaşi soare
turişti să tragă cardul
şi brosca înspre adâncuri.
din volumul “Medi, cu ochiul sticlos,” apărut la Brumar, 2012
Taguri: atena revolte, balcani, cu ochiul sticlos, Epava din Zakynthos, europa, faliment, fmi, jandarmi, Medi, molotoave, parnasos, revolte în grecia, violente, wrake zakynthos
Commentarii (3)
Feb 21, 2012
marcus
Splendid! Felicitari!
sa fii iubit
marcus
Feb 21, 2012
Radu Humor
Exceptional poem !
Si cata dragoste pentru Olimpul pe cale de a fi cumparat si distrus.
Ca si Athosul pe care vrei nu vrei Rifca vrea sa urce spre a-si etala intrepicioarele lui Zeus insusi, poate-i permite sa rodeasca Satana aducatoare de moarte a Lumii.
E vrei, nu vrei sfarsit de lume si inceput de Veac !
Feb 22, 2012
Mira GRECU
Nici ca se putea mai frumos.