Când Un anotimp în Berceni se nimereşte a fi toamnă, crengile compun natura moartă. Un vieţaş mă “laudă”. Chiar crede că eliberez puşcăria de sub asediul frunzelor uscate?
“Sub brusture / viermuia cu plictis, / un neam de târâtoare.”
(La firul ierbii, Ţigara unui viitor de paie, Corint 2011)
Taguri: claudiu Komartin, la firul ierbii, poem, un anotimp în Berceni