În clasa profesorului Banu Rădulescu
se strigă catalogul celor ucişi în temniţele comuniste:
“unde sunt cei care nu mai sunt?”
Pe peretele din dreapta, geografia detenţiei,
iar pe băncile din mijloc, în loc de caiete,
revista gândirii arestate,
în stânga, doar ferestrele ţăndări,
hârtii lipicioase atârnă
pline de muşte cu un sfârşit aşteptat.
Memoria este durerea din cap.
Rechizitorii întregi aşteaptă cuminţi în dulapuri
– sub lacăte plosca de fier –
să fie trimise pe calea justiţiei.
Profesorul continuă să strige catalogul
în sală doar îngeri.
Cei care nu mai sunt au numere matricole,
în loc de morminte.
Ca praful pe bănci, memoria stă cuminte
şi aşteaptă recunoştinţa.
din volumul “Ţigara unui viitor de paie”
Taguri: Banu radulescu, marius ghilezan, Memoria, tigara unui viitor de paie.
