În urmă cu patru ani, m-am întâlnit cu reprezentanţii Peluzei Sud. Tinerii furioşi şi liberi n-au dorit să susţină proiectul meu: mutarea ACS Recaş la Timişoara. Au fost foarte tranşanţi. Doreau să pornească din ultima ligă. Atunci le-am zis: “cum aş putea să cer bani de la consiliul local sau de la judeţ pentru o echipă din Municipiu?” Şi drumurile noastre s-au despărţit. Ei pe uliţele Leucuşeştilor, Bacovei, Racoviţei, prin noroaie şi terenuri virane, eu spre autostrăzile primei ligi. Cei şase lideri ai Druckeria erau amatori în conducerea unei instituţii. Le-am spus că timpul, ca la Marin Preda, nu are răbdare. Eram ferm hotărât că prin aducerea lui Daniel Stanciu şi a consacraţilor Gabriel Cânu, Ovidiu Popescu, Ianis Zicu, Nuno Claro să ne batem la titlu. citeşte

În seara asta, după victoria lui ASU Poli la Craiova, în Timişoara se dăstupă uiegile, doar unul ce-nvârte marvele Becicerecului şi a lui Rusu casă e pus pe potcă. Are un cune la bobric, obrazu-i covăsât. citeşte

Nu ştiu de ce, dar nu am putut să mă bucur de golul lui Hernandez din meciul ACS Poli – FCSB. Am refuzat să văd meciul în Bucureşti cu prietenii mei stelişti. M-am grăbit de la sală, pentru a fi singur în faţa televizorului. Mi-am umplut jumate de pahar de vin de Recaş, după o lungă abstinenţă. O primă repriză anostă. O linişte de înmormântare. Şi un Goga, în zi nepoetică. Dar, pe Dan Păltinişanu erau peste 20.000 de spectatori şi vreo cincizeci de suporteri stelişti. La Poli veneau constant 16.000-20.000 de druckeri. Când sosea Steaua se umplea stadionul, dar se goleau aprozarele. Cătanele sub acoperire nu riscau nici pâs să zică. Acum, la fazele oierilor am mai desluşit o serie de murmure. Doar la gol s-a mai strigat “Poli”, “Poli”, câteva secunde şi apoi totul s-a stins. S-a pus sub un clopot de beton. citeşte

Pe vremea bon-mariage-ului dintre Robul lui Dumnezeu, Nicolae Robu şi Roaba sa, duduia pesedistă, se concepea în eprubetele din rastelul politic al vestului o arătare. După câteva luni de cântece şi descântece a apărut imaturul proiect de viaţă cu nume de damigeană. Cocoloşit şi intubat, hrănit artificial şi botezat într-o biserică de ziua a noua, ţinut în feşe scumpe, mângâiat cu arginţi din visteriile publice, întruchiparea festivă a ideii de viaţă s-a prăpădit. V-am prevenit. ACS Recaş e un avorton politic. citeşte